Intitulat “High Fidelity” (adică “Înaltă Fidelitate”), proiectul prevede o realitate virtuală a unei lumi în care ne puteam vedea locuinţa, cartierul în care locuim, munții îndepărtaţi, precum și alte planete pe cer, bazându-se pe milioane de oameni care vor conecta şi vor da “share” la dispozitivele lor, simulând astfel lumea virtuală.
Robotul ADN ar putea ucide celulele canceroase
SARS a fost o boală relativ rară; la sfârșitul epidemiei, în iunie 2003
Arhitectul programului “Second Life” (“A doua viaţă”), Philip Rosedale , spune că ideea este aceea de a crea un loc virtual cu tot felul de bogății, comunicări şi interacțiuni cu ceea ce găsim în lumea reală. Rosedale prezice cu îndrăzneală că în termen de șase ani “High Fidelity” va permite oamenilor în a se cufunda în peisaje virtuale, ce seamănă cu cele văzute în filme ca “Avatar” și “Star Trek”. Sloganul proiectului este acesta: “Dacă nu ne vom gândi, nu vom încerca”. Se pare că proiectul va utiliza generația a doua sau a treia de “Oculus Rift”, casca de realitate virtuală, plus o serie de noi tehnologii care au scopul de a crea un mediu tactil cu o comunicare virtuală instantanee între mișcarea fizică și comportamentul avatarului individual din interiorul realităţii virtuale.
În plus, puterea de procesare nefolosită a fiecărui computer din proiectul “High Fidelity” va putea fi folosită pentru a construi lumea virtuală în detalii extraordinare. Cele 1 miliard şi jumătate de computere din “High Fidelity” ar prea crea şi menţine peisajul artificial al lumii virtuale. În acest univers holografic Google, oamenii chiar pot avea relaţii, să se căsătorească sau chiar să facă “sex virtual”, amintind astfel de predicțiile futuristului Ray Kurzweil, care, în cartea sa din 1999 intitulată “Epoca maşinilor spirituale” prezintă un personaj numit Molly, care îşi părăseşte soţul în favoarea unui calculator dotat cu inteligenţă artificială, cu care ea face “sex electronic”. Acest lucru ar naşte o bună întrebare în cadrul relaţiilor umane: sexul cu avatarul altcuiva în realitatea virtuală constituie înşelat? O întrebare excepţională: dacă încă din 2013 începem să vorbim despre utilizarea calculatoarelor pentru a crea lumi incredibil de complexe și sofisticate de realitate virtuală, în care oamenii interacționează unii cu alții, de unde știm că lumea noastră de acum nu este decât un model de simulare de realitate virtuală, creat de viitoarele noastre spirite? Oricum, acest proiect este foarte periculos pentru noi, ca fiinţă umană, pentru că “realitatea virtuală”, de fapt, nu este “realitate” ci o fantasmagorie creată artificial. Şi, cine spune că această “realitate virtuală” e produsă “aleatoriu” de cele 1 miliard şi jumătate de calculatoare şi nu e una impusă de softul proiectului? Cine creează acest soft are tot interesul de a manipula această realitate virtuală exact aşa cum doreşte el…
