Google finanţează un proiect uimitor

High Fidelity – o lume virtuala

Google finanţează un proiect secret – High Fidelity – de creare a unei lumi virtuale în care noi vom putea trăi! Dar, universul holografic Google e unul periculos… Intenţia Google de a finanţa un proiect secret prin care milioane de calculatoare conectate din întreaga lume vor crea o realitate virtuală asemenea unui “Avatar”, în care oamenii vor trăi, interacţiona şi chiar face dragoste! Ideea sună ca o versiune rudimentară a science-fictionului din 1999 intitulat “Thirteenth Floor” (“Al 13-lea etaj”), în care mai multe supercomputere creează o realitate simulată, populată de personaje umane care nu știu că trăiesc într-o lume generată în mod artificial.

Intitulat “High Fidelity” (adică “Înaltă Fidelitate”), proiectul prevede o realitate virtuală a unei lumi în care ne puteam vedea locuinţa, cartierul în care locuim, munții îndepărtaţi, precum și alte planete pe cer, bazându-se pe milioane de oameni care vor conecta şi vor da “share” la dispozitivele lor, simulând astfel lumea virtuală.

Ce să mai citim?

Robotul ADN ar putea ucide celulele canceroase

SARS a fost o boală relativ rară; la sfârșitul epidemiei, în iunie 2003

Fii propriul tău nutriționist

Arhitectul programului “Second Life” (“A doua viaţă”), Philip Rosedale , spune că ideea este aceea de a crea un loc virtual cu tot felul de bogății, comunicări şi interacțiuni cu ceea ce găsim în lumea reală. Rosedale prezice cu îndrăzneală că în termen de șase ani “High Fidelity” va permite oamenilor în a se cufunda în peisaje virtuale, ce seamănă cu cele văzute în filme ca “Avatar” și “Star Trek”. Sloganul proiectului este acesta: “Dacă nu ne vom gândi, nu vom încerca”. Se pare că proiectul va utiliza generația a doua sau a treia de “Oculus Rift”, casca de realitate virtuală, plus o serie de noi tehnologii care au scopul de a crea un mediu tactil cu o comunicare virtuală instantanee între mișcarea fizică și comportamentul avatarului individual din interiorul realităţii virtuale.

În plus, puterea de procesare nefolosită a fiecărui computer din proiectul “High Fidelity” va putea fi folosită pentru a construi lumea virtuală în detalii extraordinare. Cele 1 miliard şi jumătate de computere din “High Fidelity” ar prea crea şi menţine peisajul artificial al lumii virtuale. În acest univers holografic Google, oamenii chiar pot avea relaţii, să se căsătorească sau chiar să facă “sex virtual”, amintind astfel de predicțiile futuristului Ray Kurzweil, care, în cartea sa din 1999 intitulată “Epoca maşinilor spirituale” prezintă un personaj numit Molly, care îşi părăseşte soţul în favoarea unui calculator dotat cu inteligenţă artificială, cu care ea face “sex electronic”. Acest lucru ar naşte o bună întrebare în cadrul relaţiilor umane: sexul cu avatarul altcuiva în realitatea virtuală constituie înşelat? O întrebare excepţională: dacă încă din 2013 începem să vorbim despre utilizarea calculatoarelor pentru a crea lumi incredibil de complexe și sofisticate de realitate virtuală, în care oamenii interacționează unii cu alții, de unde știm că lumea noastră de acum nu este decât un model de simulare de realitate virtuală, creat de viitoarele noastre spirite? Oricum, acest proiect este foarte periculos pentru noi, ca fiinţă umană, pentru că “realitatea virtuală”, de fapt, nu este “realitate” ci o fantasmagorie creată artificial. Şi, cine spune că această “realitate virtuală” e produsă “aleatoriu” de cele 1 miliard şi jumătate de calculatoare şi nu e una impusă de softul proiectului? Cine creează acest soft are tot interesul de a manipula această realitate virtuală exact aşa cum doreşte el…

Planet REBOOT

Votăm un Deputat BUN

Ttatăl fondator al Uniunii Europene. 

Colonizarea de pe Marte !

Batteries cheaper and easier to load

Americanii propun baterii litiu-ion cu 25% mai ieftine şi de două ori mai uşor de încărcat

Doi cercetători americani au reuşit să înţeleagă mai bine funcţionarea bateriilor litiu-ion şi promit dezvoltarea unor tehnologii care să reducă costurile de producţie şi să reducă durata de încărcare.

Bateriile litiu-ion reprezintă principala soluţie de înmagazinare a energiei în cazul modelelor cu propulsie alternativă. Fie că vorbim despre hibride sau despre modele electrice pure, ambele au nevoie în acest moment de o autonomie mai mare, de costuri de producţie mai mici şi de un timp de încărcare diminuat.

Aceste provocări ar putea fi depăşite în următorii ani graţie unor progrese făcute de profesorul Miroslav Krstic şi doctorandul Scott Moura, ambii de la Universitatea din California. Cei doi susţin că au definit noi algoritmi ce le permit să înţeleagă mai bine ce se petrece în interiorul unei baterii litiu-ion.

Krstic susţine că, în prezent, inginerii suplinesc lipsa de cunoştinţe în domeniu cu baterii mai mari ce cresc automat costurile şi masa totală. Omul de ştiinţă susţine că”dacă am avea o mai bună cunoaştere sau o mai bună estimare a ceea ce se întâmplă în interiorul unei baterii, am putea opera în siguranţă la limita performanţei. În astfel de condiţii, supradimensionarea nu ar mai fi necesară şi am putea obţine o reducere a masei totale şi a costurilor.”

Ce să mai citim?

Robotul ADN ar putea ucide celulele canceroase

SARS a fost o boală relativ rară; la sfârșitul epidemiei, în iunie 2003

Fii propriul tău nutriționist

Planet REBOOT

Votăm un Deputat BUN

Ttatăl fondator al Uniunii Europene. 

Colonizarea de pe Marte !

Urmareste Automarket

Krstic şi Moura vor folosi 415.000 de dolari pentru a cerceta împreună cu Robert Bosch GmbH noi tehnologii de dezvoltare a bateriilor litiu-ion. Premizele sunt bune, cercetările celor doi anunţând deja baterii mai mici. Asta ar duce la o încărcare de două ori mai rapidă şi la o reducere a costului cu 25 de procente.

Pe viitor, cercetătorii vor să afle câtă energie poate înmagazina o baterie şi cum poate creşte durata de viaţă. ”Scopul nostru este să dezvoltăm o serie de algoritmi pe care să îi oferim celor de la Bosch, care să-i testeze pentru noi în următorii trei ani. Termenele sunt foarte stricte”, a declarat Krstic.

Preţul bateriilor litiu-ion va fi mai mic cu 30% în 2017

Un studiu american a dezvăluit tendinţa de reducere a costurilor pe care îl înregistrează segmentul bateriilor litiu-ion. În 5 ani ele vor fi mai ieftine cu 30% decât în prezent.

zoom

În ultimii ani, modelele electrice au devenit tot mai populare, atât în SUA cât şi în Europa şi Asia. Constructorii se grăbesc să aducă noi versiuni cu emisii zero sau se mulţumesc să o ia treptat, cu derivate hibride. În ambele situaţii, majoritatea producătorilor auto folosesc baterii litiu-ion, o componentă vitală, dar care creşte foarte mult preţul de achiziţie al maşinii.

Un studiu recent, publicat de Pikes Research, susţine că preţul bateriilor se va reduce cu 30% după 2017. “Modelele cu propulsie alternativă vor fi cu adevărat competitive dacă vor reduce preţul bateriei la doar 523 de dolari pe kilowatt. Astfel, preţul unui automobil va ajunge să fie apropiat de cel al vehiculelor cu propulsie convenţională“, declară John Gartner, directorul centrului de cercetare.

Pe viitor, procesul de producţie al bateriilor va fi simplificat şi va fi executat la scară largă, în vreme ce accesul la litiu va fi uşurat. Toate acestea vor duce tot la reducerea preţului bateriilor şi implicit a maşinilor.

Dacă Pikes Research va avea dreptate în estimările sale privind evoluţia pieţei modelelor hibride şi electrice, în 2017 vom regăsi o piaţă a bateriilor litiu-ion de aproximativ 14.6 miliarde. În prezent, ea însumează doar două miliarde, cifră înregistrată anul trecut.

Senzori de imagine

Senzorul Camerei Foto

Dimensiunile senzorilor din aparatura digitala

  Unitatea de referinta in domeniul dimensiunilor senzorilor de imagine folositi in aparatura foto digitala actuala, este marimea unui cadru al filmului clasic de 35mm, si anume 36x24 mm cu diagonala de 43,3 mm.

In aparatele DSLR, suprafata senzorilor este de circa 40% - 100% din suprafata filmului de 35 mm (numit in mod uzual full frame). Aparatele compacte folosesc insa senzori cu mult mai mici dar avand deobicei aceeasi rezolutie, de unde si diferentele importante de calitate a imaginii, in special in ceea ce priveste zgomotul de imagine si Dynamic Range. 

Marimea senzorilor este data de obicei in rapoarte de numere; din pacate nu exista nici o legatura matematica intre acestea si dimensiunile reale ale senzorilor, asa cum se poate vedea si din tabelul urmator in care sunt trecute Tipul senzorului, Aspect ratio (raportul dintre lungimea si latimea senzorului) si dimensiunile fizice, lungime/latime:

  

Dimensiuni senzor
Tip	Aspect Ratio	Lungime (mm)	Latime (mm)
1/3.6"	4:3	4.000	3.000
1/3.2"	4:3	4.536	3.416
1/3"	4:3	4.800	3.600
1/2.7"	4:3	5.371	4.035
1/2.5"	4:3	5.760	4.290
1/2.3"	4:3	6.16	4.62
1/2"	4:3	6.400	4.800
1/1.8"	4:3	7.176	5.319
1/1.7"	4:3	7.600	5.700
2/3"	4:3	8.800	6.600
1"	4:3	12.800	9.600
4/3" (*)	4:3	18.000	13.500
1.8" (**)	3:2	23.700	15.700
Film de 35 mm(***)	3:2	36.000	24.000

(*) Tipul 4/3 sau 4/3" se numeste Four Thirds System si este un standard creat deOlympus si Kodak pentru aparatele DSLR.

(*) Format numit APS-C. APS-C da totusi o dimensiune informativa a senzorului, pentru ca producatorii merg pe dimensiuni particularizate: 21.5 x 14.4 mm (Sony), 23.7 x 15.7 mm  (Nikon "DX"),  22.2 x 14.8 mm si 28.7 x 19.1 mm pentru diferite modele  de la Canon. 

(**) Formatul Full-Frame sau complet.

Ce să mai citim?

Robotul ADN ar putea ucide celulele canceroase

SARS a fost o boală relativ rară; la sfârșitul epidemiei, în iunie 2003

Fii propriul tău nutriționist

Planet REBOOT

Votăm un Deputat BUN

Ttatăl fondator al Uniunii Europene. 

Colonizarea de pe Marte !

Ce este un senzor şi cum funcţionează?

Aparatele fotografice clasice folosesc filmul fotografic pentru a capta imaginea. Camerele foto digitale însă folosesc un aşa numit "senzor de imagine". Aceste cipuri de silicon conţin milioane de diode fotosenzitive, numite puncte (pixeli). În momentul scurt în care obturatorul se deshide, fiecare punct înregistrează intensitatea luminii care îl atinge. Apoi intensitatea luminii înregistrată de fiecare punct este memorată ca o serie de numere, pentru a putea reda ulterior imaginea capturată.

Fotografiile digitale sunt compuse din sute de mii sau milioane de pixeli.

Senzorii CCD

Numele (Charge-Coupled Devices) vine de la modul dupa care este transmisa sarcina elecrica dupa expunere: o data ce expunerea s-a inchiat fiecare fotoelement este incarcat cu o anumita sarcina electrica, primul rand de pixeli isi transfera sarcinile intr-o zona de unde sarcinile sunt amplificate si trecute printr-un convertor analog-digital, cand acest proces a fost terminat cu prima linie, pixelii de pe prima linie nu mai au sarcina electrica (fiecare linie este cuplata cu cea de deasupra, pixel cu pixel) iar apoi a doua linie isi transfera sarcina pixelilor de pe prima linie, care o transfer in acea zona de unde sarcina e amplificata si convertita in date. Si linie cu linie fiecare pixel isi transmite sarcina mai departe. Senzorii CCD folosesc sistemul Bayer - RGB (red, green, blue) cu de doua ori mai multi pixeli verzi decat rosii sau albastri.  

Până recent, senzorii CCD erau singurii senzori folosiţi în camerele digitale. Senzorii CCD au cunoscut o dezvoltare foarte amplă prin folosirea lor în multe domenii importante, printre care se numără medicina şi astronomia, prin folosirea lor în scannere, camere video şi alte aparate de acest gen. 

Senzorii CMOS

CMOS (Complementary Metal Oxide Semiconductor) este o alternativă la cipurile CCD. Problema cu cipurile CCD nu este calitatea, care e foarte bună, ci costurile de producţie destul de ridicate. CCD-urile sunt fabricate cu aparate care sunt folosite doar pentru construcţia acestui tip de senzor. Cipurile CMOS însă pot fi fabricate cu aceeaşi tehnologie cu care se produc procesoarele şi memoriile pentru calculatoare. De aici, costurile de producţie a acestor senzori de imagine scad foarte mult. De fapt, termenul CMOS se referă la felul în care un senzor este fabricat şi nu la o tehnologie de senzori de imagine anume).

CCD versus CMOS

• Calitatea imaginii produse de senzori CMOS egalează cea produsă de CCD în aria produselor din clasele de jos şi de mijloc. Senzorii cei mai performanţi din clasele cele mai sofisticate rămân senzorii CCD, cel puţin în momentul de faţă.
• Senzorii CMOS pot schimba instantaneu starea din capturarea imaginilor la înregistrarea de filme
• Senzorii CMOS sunt excelenţi pentru capturarea de imagini în natură şi în condiţii bune de luminozitate, însă au de suferit în condiţii proaste de iluminare, situaţii în care un blitz este indispensabil. Acest lucru se datorează faptului că pe fiecare punct fotografic al senzorului CMOS există şi o parte de circuite, care este opacă, şi astfel punctul respectiv primeşte mai puţină lumină. Procentul dintr-un pixel care captează efectiv lumina se numeşte "factor de umplere". Cu cât acest factor este mai mare, cu atât punctele fotografice primesc mai multă lumină şi astfel sensorul este mai sensibil. Senzorii CCD au un factor de umplere de 100%.
• senzorii CMOS au un nivel al "zgomotului" imaginii mai ridicat decât CCD-urile, aşa că timpul de procesare al imaginilor creşte.

Pentru ce optăm în cele din urmă? Senzori CCD sau CMOS? Odată cu noile evoluţii tehnologice, calitatea obţinută este foarte mare, oricare din variante se alege. Rămâne doar problema de costul de producţie, care până la urmă nu este de neglijat. De asemenea există diverse variante ale fiecărei tehnologii, specifice fiecărei firme producătoare mari în parte. Samsung şi Canon, Nikon şi DALSA, şi alte nume cunoscute aduc tot atâtea variante de senzori, fiecare cu un specific bine conturat. Senzorii cei mai performanţi din clasele cele mai sofisticate rămân senzorii CCD, cel puţin în momentul de faţă.  http://www.vandi.ro

Sensor Dimensiuni

De Vincent Bockaert

Această diagramă arată tipice senzor dimensiuni, comparativ cu film de 35mm. Dimensiunile senzorului de SLR-uri digitale sunt, de obicei 40% la 100% din suprafaţa de film de 35mm. Camere digitale compacte au senzori de substanţial mai mici, oferind un număr similar de pixeli . Ca o consecinţă, pixelii sunt mult mai mici, care este un motiv cheie pentru diferenţa de calitate a imaginii, în special în termeni de zgomot şi de gamă dinamică .

Tip senzor de Denumire Senzori sunt de multe ori referire la un "tip", denumire prin fracţiuni imperiale, cum ar fi 1/1.8 "sau 2/3", care sunt mai mari decât cele reale diametre de senzori. Cele harks tip de desemnare spate la un set de dimensiuni standard, acordate la tuburi camere TV în 50. Aceste dimensiuni au fost de obicei 1/2 ", 2/3", etc desemnarea dimensiunii nu defineşte diagonala de zona senzorului, ci mai degrabă diametrul exterior al pachetului de sticlă lung a tubului. Inginerii de curând a descoperit că, din diverse motive, suprafata utila a acestui plan imagistica a fost de aproximativ două treimi din dimensiunea desemnat. Aceasta denumire a blocat în mod clar (deşi ar fi fost aruncate cu mult timp în urmă). Nu pare să existe nici o relaţie matematică între specifică diametrul cercului de imagine şi dimensiunea senzorului, deşi acesta este întotdeauna aproximativ două treimi.

Dimensiuni comune de senzori de imagine În tabelul de mai jos "Tipul" se referă la denumirea de tip frecvent utilizate pentru senzori, " Aspect Ratio"se referă la raportul dintre lăţime la înălţime," Dia ". se referă la diametrul de dimensiunea tubului (acest lucru este pur şi simplu de tip convertit la milimetri), "diagonal / Latime / Inaltime" sunt dimensiunile de zona de imagine produc senzori. Senzor (mm) Tip Aspect Ratio Dia. (Mm) Diagonală Lăţime Înălţime 1/3.6 " 04:03 7.056 5.000 4.000 3.000 1/3.2 " 04:03 7.938 5.680 4.536 3.416 1/3 " 04:03 8.467 6.000 4.800 3.600 1/2.7 " 04:03 9.407 6.721 5.371 4.035 1/2.5 " 04:03 10.160 7.182 5.760 4.290 1/2.3 " 04:03 11.044 7.70 6.16 4.62 1/2 " 04:03 12.700 8.000 6.400 4.800 1/1.8 " 04:03 14.111 8.933 7.176 5.319 1/1.7 " 04:03 14.941 9.500 7.600 5.700 2/3 " 04:03 16.933 11.000 8.800 6.600 1 " 04:03 25.400 16.000 12.800 9.600 4/3 " 04:03 33.867 21.640 17.300 13.000 1.8 " (*) 03:02 45.720 28.400 23.700 15.700 De film de 35 mm 03:02 N / A 43.300 36.000 24.000 (*) De asemenea, numit "APS-C". Există mai multe variante. APS-C de film masoara 25.1 x 16.7 mm, Sony APS-C, masoara 21.5 x 14.4 mm, Nikon "DX", senzori de măsură de 23.7 x 15.7 mm, in timp ce Canon are mai multe (mai mici şi mai mari), variante, de exemplu 22.2 x 14.8 mm şi 28,7 x 19,1 mm. Exemple de punere în aplicare Mai jos este o listă de câteva camere digitale (ca exemple) şi dimensiunea lor de senzor. Aparat foto Tip senzor de Numărul de pixeli Dimensiune senzor Konika Minolta DiMAGE XG 1/2.7 "CCD 3.3 milioane 5,3 x 4,0 mm PowerShot S500 1/1.8 "CCD 5.0 milioane 7,2 x 5.3 mm Nikon Coolpix 8800 2/3 "CCD 8,0 milioane 8.8 x 6.6 mm Olympus C-8080 Wide Zoom 2/3 "CCD 8,0 milioane 8.8 x 6.6 mm Sony DSC-828 2/3 "CCD 8,0 milioane 8.8 x 6.6 mm Konica Minolta Dimage A2 2/3 "CCD 8,0 milioane 8.8 x 6.6 mm Nikon D70s CCD 6.1 milioane 23.7 x 15.7 mm Nikon D2X CMOS 12.2 milioane 23.7 x 15.7 mm Kodak DSC-14n CMOS 13.8 milioane 36 x 24 mm Canon EOS-1Ds Mark II CMOS 16.6 milioane 36 x 24 mm

A se vedea, de asemenea, Senzori , Pixeli efectivi , Pixels , şi de calitate Pixel .

Acest articol este scris de Vincent Bockaert

Componentele PC-ului

ELEMENTELE HARDWARE ALE UNUI CALCULATOR

Descrierea este de principiu si se refera la arhitectura calculatoarelor din generatia Pentium - se adreseaza incepatorilor !

In principiu un calculator personal este compus , din punct de vedere hardware, din urmatoarele:

.          unitatea centrala de procesare;

.          dispozitive de memorare;

.          dispozitive de intrare/iesire;

.          accesorii;

.          o magistrala care leaga toate elementele componente siconecteaza sistemul la lumea exterioara.

2.1.     Unitatea centrala de procesare (CPU)

Producatorii de calculatoare personale s-au dovedit extrem de conservatori: in decursul celor aproape 20 de ani care s-au scurs de la producerea primului IBM PC, cu o singura exceptie notabila, firmele au folosit ca CPU micro-procesoarele firmei Intel sau clone produse de concurenta, cum ar fi Advanced Micro Device, Cyrix, IDT etc.Conser-vatorismul consta nu numai in existenta catorva producatori ci, mai ales, in pastrarea setului de instructiuni initial care, cu exceptia unor mici completari, a ramas practic nemodificat pana astazi.

Cel mai puternic concurent al Intel, firma AMD produce o serie de microprocesoare, functional compatibile cu seria Pentium, cu codificarile K5, K6 si K7.

Modul de ambalare (Tncapsulare) a procesorului prezinta astazi mai multe variante constructive: Socket?, Socket370, Socket A, , Socket 478, Slotl, Slot2 si Slot A.

O evolutie istorica a unitatilor centrale Intel este oferita in tabelul 2.1:

Tabelul 2.1
TipuP	Anaparitie	TipPC	Caracteristici
			Magis-trala	RAM[MB]	HDD[MB]	Viteza[MHz]	Coprocesor
8088	1975	XT	8/16	128 KB	5	4.77	extern
8086	1975	Junior	16	64 KB	Nu	4.77	extern
80286	1979	AT	16	640 KB	<40	12	extern
80386 SX	1982	AT	32	> 1	< 512	25-33	extern
80386 DX	1983	AT	32	> 1	< 512	25-40	intern
80486 SX	1986	AT	32	> 1	< 512	25-40	extern
80486 DX	1987	AT	32	> 1	< 512	25-100	intern
Pentium I	1991	AT	32	> 2	< 1	60-150	intern
Pentium MMX	1993	AT	32/64	> 2	< 1MB	166-233	intern
Pentium II	1996	AT	32/64	> 16		233-450	intern
Pentium III	1998	AT	32/64	> 16		450-600	intern
Pentium IV	2000	ATX	64/128	>1G		>3000	intern

O prezentare globala a procesoarelor pentru calcula-toare compatibile PC este destul de dificila datorita gene-ratiilor succesive, Tnnoite chiar si la trei luni. Pe piata exista, in principal, produsele a trei firme (Intel, AMD si Cyrix), iar inseptembrie 2000 existau urmatoarele procesoare:

.        

Ce să mai citim?

Robotul ADN ar putea ucide celulele canceroase

SARS a fost o boală relativ rară; la sfârșitul epidemiei, în iunie 2003

Fii propriul tău nutriționist

Planet REBOOT

Votăm un Deputat BUN

Ttatăl fondator al Uniunii Europene. 

Colonizarea de pe Marte !

Intel Celeron: produs la frecvente de la 266 la 700 MHz. Exista mai multe variante de astfel de procesoare: fara memorie cache, cu 128 KB memorie cache (desemnat cu litera 'A'), precum si tipul Mendocino. Exista in variante Socket370 (PPGA, FCPGA, PCPGA) sau Slot 1 (figura 2.1.a si e).

. Intel Pentium II: are structure asemanatoare cu Celeron dar contine 512 KB memorie cache la viteza procesorului. Vitezele de lucru sunt in gama 233-5-800 MHz. Este Tncapsulat in cutie Slotl.

. Intel Pentium III: are structure asemanatoare cu Pentium II dar contine un set de instructiuni suplimentare SSE (Streaming SIMD Extensions). Dispune de 512 KB memorie cache si lucreaza la viteze in gama 450-800 MHz.

Exista mai multe variante: Katmai, Coppermine, Willamette Intel   Pentium   Xeon:   este   procesorul   destinat   pentruaplicatii de tip server, dispunand de o memorie cache   de maxim 2 MB. Este Tncapsulat in Slot2. AMD K6-2: asemanator cu Celeron, fara a dispune Tnsa de memorie   cache.   Tncapsulat  in   Socket?.   Dispune  de  o extensie a setului de instructiuni denumita 3DNow!. AMD K6-3: asemanator cu K6-2, avand inclusa o memorie cache de 256 KB.

Figura 2.1

AMD K7 Athlon (figura 2.1.d): cu frecvente de lucru pana la 1 GHz; Tncapsulat in Slot A.

AMD K7 Duron (figura 2.1.b): un concurent redutabil pentru Intel Celeron (denumit _aCeleron killer"). Frecvente de lucru pana la 700 MHz. Alte procesoare AMD sunt Thunderbird (la 2GHz) si Mustang (cu 1-2 MB cache).

. Intel P4 (figura 2.1.c): constituie raspunsul Intel la atacu-rile concurentei, fiind construit dupa 2001; are o structure interna novatoare si se doreste a fi eel mai performant procesor pentru PC-uri.

Nu trebuie uitat un accesoriu important al oricarui proce­sor: ventilatorul, sau CPU Fan. Este cunoscut faptul ca atatconsumul de energie, cat si temperatura degajata de un circuit integral este direct proportionala cu viteza de lucru. Astfel, Tncepand cu 40486 DX2 (cu o viteza de 66 MHz) este obligatorie racirea fortata a procesorului cu ajutorul unui ventilator. Procesoarele supercalculatoarelor (in speta, Cray) lucrand la viteze mult mai mari si avand o tehnologie diferita de realizare sunt racite prin scufundarea Tntregului calculator Tntr-un bazin cu un lichid de racire special.

Exceptia notabila amintita la Tnceput se refera la firma IBM. Aceasta, initial, prin asocierea cu firmele Microsoft si Intel, a avut un rol esential in producerea primului calculator personal denumit chiar IBM PC. Ulterior, dezamagita de performance procesoarelor si ale sistemului de operare, s-a retras din afacerea cu PC Tnsa a initial o cooperare cu firma Motorola.Rezultatele acestei aliante au fost calculatoarele PowerPC. Acestea dispuneau de un sistem de operare propriu (Unix si X-Windows) iar procesoarele RISC de la Motorola sunt in continuare mai performante decat cele din familia Intel.

          CPU (Central Processing Unit) poate consta Tntr-un singur integral sau dintr-o serie de integrate. Rolul sau estede a realiza calculele aritmetice si logice, precum si de a sin-croniza si controla functionarea celorlalte elemente ale sis­temului. Miniaturizarea si integrarea a facut posibila dezvol-tarea microprocesorului (figura 2.2.a prezinta un circuit si,pentru comparatie, urechea unui ac iar in figura b este pre zentata o imagine a pastilei de siliciu a circuitului), un CPUcare pe langa functiile de baza mai Tncorporeaza circuite si memorii aditionale. Rezultatul este un calculator mai mic simai ieftin.

Practic,  microprocesoarele au facut posibila dominatia actuala a calculatoarelor personale.

a)                    

                                         Figura 2.2

Cele mai multe microprocesoare sunt alcatuite din patru blocuri functional:
. unitatea aritmetica si logica (ALU) - ofera procesorului abilitatile de calcul si realizeaza operatii aritmetice si logice;
. registrele - folosite pentru memorarea temporara a variabilelor, urmarirea fluxului instructiunilor si pastrarea locatiei de memorie si a rezultatelor acestor operatiuni;
. blocul de control - sincronizeaza Tntregul sistem, decodifica si transforma instructiunile in limbajul intern al CPU, analizeaza si trateaza evenimentele externe prin intermediul unui controler de Tntreruperi si stabileste cantitatea de timp alocata de unitatea centrala fiecarei instructiuni;magistrala interna si externa - asigura comunicarea interna a elementelor procesorului, precum si conectarea la celelalte elemente ale sistemului. Magistrala externa este formata din trei elemente: magistrala de control (semnale de selectiedispozitive, semnale de control, Tntreruperi etc.), magistrala de adrese (magistrala unidirectionala care stabileste locul datelor din dispozitivele externe) si magistrala de date (ma­gistrala bidirectional^ prin intermediul careia se scriu/citesc date in memoriile si dispozitivele periferice externe).

2.2.     Placa de baza (MotherBoard)

Placa de baza are un rol major in asigurarea stabilitatii si performantelor unui calculator. Tn afara de rolul, pur meca-nic, de sustinere a tuturor celorlalte placi introduse Tn calcu­lator, placa de baza asigura comunicatia Tntre toate compo-nentele calculatorului (procesor, memorie, tastatura, monitor etc.).

Conceptul actual de placa de baza a fost dezvoltat Tn anii '80 de un laborator IBM din Houston. Acest concept a fost o premisa care a condus la suprematia PC: modificarile, modernizarile, Tmbunatatirile calculatorului erau la Tndemana utilizatorului prin simpla Tnlocuire a unor placi introduse Tn motherboard sau mainboard, placi denumite extensii.

Tn momentul actual exista o mare varietate de placi de baza, oferite de producatori mai mult sau mai putin cunoscuti.Elementele cele mai importante de diferentiere sunt:

.         soclul pentru procesor;

.         c/7/psef-ul;

.         magistrale pentru extensii;

.         extensii incluse Tn placa de baza;

.         formatul placii.

Cu exceptia acestor magistrale si socluri pentru extensii, orice placa de baza trebuie sa mai contina: sursa de alimen-tare a procesorului, ceasul de timp real cu acumulator (un circuit specializat care, cu exceptia masurarii timpului, mai are rolul de a pastra Tntr-o memorie nevolatila informatiile refe-ritoare la setarile sistemului), memoria ROM BIOS (contine un program pentru initializarea sistemului), conectorii pentru me­moria RAM, alti conectori pentru diverse periferice etc.

2.2.1. Soclul pentru procesor

Procesoarele pentru PC au evoluat de la o capsula DIL (dual in line) cu 40 de  pini  (procesoarele 8088),   pana  lacircuite cu sute de pini de tip PGA (pin grid array) sau in carcasa de tip Slot.

Astazi exista, de regula, placi de baza cu soclu Socket? (Pentium, Pentium MMX, Cyrix, K6), Socket370 (Celeron), Slotl (Klamath, Deschutes, Katmai), Slot2 (Xeon), Socket478 (P4) SocketA (Duron, MP, XP), si SlotA (Athlon).

Trebuie mentionat faptul ca soclurile procesoarelor nu sunt compatibile, fiind imposibila introducerea unui tip deprocesor in alt tip de soclu, in primul rand din punct de vedere mecanic. Exista totusi adaptoare Tntre procesoare de unanu-mit tip si socluri de alt tip dar sunt extrem de putin utilizate.

2.2.2. Chipset-ul

Este cea mai importanta caracteristica a unei placi de baza si determine, Tmpreuna cu procesorul, performancecalculatorului. Termenul chipset este traductibil prin ,,set de circuite".

Chipset-ul este produs de mai multe firme, mai repre-zentative fiind Intel, AMD, Via, ALi si SiS.

Tipul de chipset este in primul rand determinat de procesorul pentru care este destinata placa de baza.

Astfel, pentru Socket? exista Intel TX, Via MVP3 si ALi Aladdin. Nu exista diferente esentiale de performanta Tntre toate acestea dar facilitate oferite au impus setul Via MVP3.

Procesorul Celeron este mai putin reprezentat, pentru Socket370 existand doar chipset-ul Intel 440ZX. Dupa ce a intrat Tntr-un con de umbra, se pare ca setul pentru Socket370 a revenit pentru nolle procesoare Pentium III cu chipset Intel 810 si Intel 820.

Pentru Slotl, dominatia Intel este evidenta: 440LX, 440EX, 440BX, 810 si 820. Mai exista Via Apollo Pro si SiS5600/5595. Dintre toate acestea, performantele maxime sunt asigurate de Intel 440BX (memorie RAM maxima 1 GB, permi-te sistem multiprocesor, viteze ridicate ale magistralelor etc.).

Pentru platforma Intel P4 se pot aminti I845 si I860 cu FSB de 400-5-533 MHz si capacitate a memoriei RAM de pana la 2 GB.

Pentru SlotA (procesor Athlon) exista chipset-ul AMD 750, cu performance net superioare Slotl (frecventa magis­trala sistem - FSB 200 MHz, memorie RAM adresabila 2 GB), precum si Via KT133, KT266 sau KT333 (FSB pana la 333 MHz).

2.2.3. Magistrate pentru extensii

Caracteristica esentiala a acestor magistrale este faptul ca, in soclurile prin care magistralele placii de baza suntconectate la lumea exterioara, se pot introduce extensii in orice soclu de tipul corespunzator, Tn orice pozitie.

Au aparut o data cu primul PC XT fiind formate din opt conectori pentru magistrale de date de 8 biti. Sunt desemnate cu abrevierea ISA (Industry Standard Architecture). Conectorii ISA asigura 62 de contacte electrice Tntre placa de extensie siplaca de baza, fiind prezente tensiunile de alimentare si magistralele de date, adrese si control.

Tn anul 1984, IBM a introdus PC AT, cu o socluri EISA (extended ISA) dispunand de o magistrala de date de 16 biti.Constructia soclului EISA (o prelungire ISA cu 36 de pini) asigura compatibilitatea cu extensiile ISA existente.

Introducerea procesorului 80386 a facut IBM sa sustina un nou tip de magistrala MCI (Micro Channel Interface).Incompatibilitatea cu ISA si EISA a condus la eliminarea treptata a acestei interfete de 32 de biti. Totusi, necesitatile crescande determinate de viteza si capacitatea procesoarelor au obligat introducerea unei magistrale rapide de 32 de biti prin extinderea EISA. Rezultatul a fost VESA (VLBus), folosite in special pentru placi grafice, care de asemenea nu mai suntutilizate.

Singura magistrala de 32 de biti folosita in prezent este PCI, interfata care asigura viteze de transfer ale datelor foarteridicate . O alta noutate adusa de PCI este si implementarea notiunii de extensie PnP (Plug and Play). PnP fereste utili-zatorul Tncepator de complicatia introducerii in sistem a unor noi extensii. Pur si simplu, opreste calculatorul, introduce pla-ca iar, la repornire, calculatorul lucreaza firesc cu noua exten­sie, fara alte operatiuni.

Evolutia magistralelor a continuat cu AGP (Accelerated Graphic Port), interfata de 64 de biti destinata placilor deinterfata cu monitorul. Prima generatie AGP avea o viteza ridicata de transfer a datelor catre procesorul grafic, fiind codificata AGP 1*. Astazi, in domeniul extensiilor grafice, dominatia AGP este deplina iar in ceea ce priveste viteza, exista AGP 4x.

2.2.4. Extensii incluse in placa de baza

Un alt element determinant al placii de baza consta in numarul de interfete incluse in chipset.

La calculatorul PC XT era integrate pe placa de baza numai interfata pentru tastatura. Trebuiau sa fie prezente extensii pentru floppy si hard disc (IDE), mouse si imprimanta (interfata seriala si paralela), monitor, extensii memorie RAM etc.

Chipset-urile actuale includ eel putin interfetele IDE, seriale si paralela, unele din ele continand si interfete pentrumonitor, pentru interfata audio (Sound Blaster), magistrala seriala universala USB (Universal Serial Bus), interfata para­lela de viteza SCSI (Small Computer System Interface) etc.

Avantajul integrarii unui numar cat mai mare de extensii pe placa de baza este contrabalansat de eventualele incom-patibilitati Tntre hardware si unele programe de aplicatie, de problemele dificile aparute in cazul defectarii unei extensii, precum si de dificultatea (chiar imposibilitatea) modernizarii calculatorului.

2.2.5. Formatul placii

Formatul placii trebuie sa fie compatibil din punct de vedere mecanic cu carcasa in care se introduce calculatorul.

O prima inovatie in domeniu a fost introdusa de IBM cu sistemele PS/2. Acestea nu mai dispuneau de conectorii detastatura si mouse de tip AT (mufa DIN cu 5 pini, respectiv mufa rack cu 9 sau 25 pini), fiind Tnlocuiti cu alte tipuri de conectori montati direct pe placa de baza. O alta diferenta introdusa de PS/2 a fost si pozitionarea mecanica in carcasa a deschiderii pentru introducerea mufei de tastatura. Conec-torul de imprimanta s-a pastrat nemodificat (rack cu 25 de pini) dar si-a schimbat pozitia.

S-a insistat pe aceste diferente deoarece modernizarea unui calculator mai vechi produs de o firma de renume (IBM, Compaq, Hewlett Packard etc.) cu o placa de baza AT este contraproductiva. Aceasta presupune Tnlocuirea urmatoarelorcomponente ale sistemului: carcasa (alta pozitie conector tastatura), mouse si tastatura (alte conectoare), placa video (nu exista separat, fiind integrate pe placa de baza), procesor, memorie RAM si hard disc (Tnlocuiri obligatorii pentru a obtineperformance acceptabile). Din vechiul calculator ramane dri-ve-ul de floppy disc si, eventual, monitorul, adica mai putin de 15% din valoarea totala a unui sistem de calcul.

Formatele existente astazi sunt AT, ATX, si AT/ATX (are caracteristici mecanice AT si facilitati ATX).

Standardul ATX, asemanator ca format cu placile PS/2, are Tmbunatatiri importante in ceea ce priveste sursele detensiune care sunt controlate de procesor. Astfel, sistemul se opreste total si automat in perioadele de inactivitate (radicaldiferit de modul economic de la AT). Sistemul ATX poate porni automat la aparitia unui eveniment extern (mesaj primit peretea sau modem telefonic, programare a ceasului de timp real etc.).

2.3.     Dispozitive de memorare

Sistemele de calcul pot pastra datele intern (in memoria interna) si extern (in dispozitivele de memorare).

Intern, instructiunile sau datele sunt pastrate in:

.         memorii   RAM   (Random Access  Memory -  memorii  cuacces aleatoriu sau memorii volatile). Acestea pot fi de tipstatic (SRAM, cu viteze foarte mari, cunoscute sub numelede memorie cache) sau dinamic (DRAM, formeaza prin-cipala memorie volatile a sistemului; poate fi Tntalnita subforma de memorii SIMM, DIMM, RIMM si DDR-RAM);

.         memorii ROM (Read-Only Memory - memorii numai citire).Sunt memorii fixe, strict necesare calculatorului, folosite in
special la initializare si la programele de configurare. Pas-treaza o components a sistemului de operare denumitaBIOS. Unele calculatoare dispun de memorii Flash pentrua permite modificarea programului BIOS;

.         memorii E²ROM, Flash-PROM (ROM modificabil electric) siNVRAM (RAM nevolatil), Memoriile NVRAM    sau E²ROMsunt prezente in orice calculator si sunt folosite pentrustocarea setarilor calculatorului.

      Dispozitivele externe sunt acele echipamente dispuse in afara placii de baza. Se caracterizeaza prin viteze de lucru mult mai mici decat ale memoriei interne si prin capacitati de memorare foarte mari. Principalele tipuri de memorii externe sunt magnetice (hard-discul, obligatoriu pentru orice calcula­tor; floppy discul sau discheta flexibila si alte dispozitive mai putin utilizate - unitatea de banda magnetica, DAT), optice (CD, care constituie un fel de ROM extern cu capacitatea de circa 640 milioane caractere; CD-RW, utilizat asemanator cu un hard-disc cu diferenta ca suportul de date este movibil; DVD, asemanator cu CD-ul, dar cu o capacitate mult mai mare) sau magneto-optice (dispozitive profesionale, reinscrip-tibile, cu capacitati de memorare foarte mari).

2.3.1. Memorii ROM §i RAM

Memoriile sunt o components a calculatorului care sto-cheaza date sau programe (in cod masina). Tn calculator exista Tn principal doua tipuri de memorie ROM (Read Only Memory) si RAM (Random Acces Memory). Trebuie amintita simemoria nevolatila NVRAM care pastreaza numai informatiile necesare pentru setarea sistemului precum si memoria statica RAM de mare viteza, cache.

Memoriile ROM, Tn principiu, nu pot fi actualizate dar pot fi citite oricand. Sunt folosite pentru pastrarea programuluiBIOS (Basic Input/Output System).

Unele placi de baza dispun de memorii Flash-ROM, un tip special de astfel de circuite Tn sensul ca ele sunt repro-gramabile electric. Acest lucru are ca efect actualizarea ei la comanda utilizatorului dar exista si posibilitatea distrugeriiTntamplatoare sau din cauza actiunii unui virus.

Memoria RAM constituie mediul de stocare pentru infor­matiile folosite Tn timpul utilizarii sistemului. Sunt memorii RAM dinamice (DRAM), acest lucru presupunand rescrierea periodica a informatiei, de regula, de circa 100000 de ori pe secunda, pentru a evita pierderea ei.

Tn anii '80 calculatoarele erau echipate cu 64 KB, 128 KB, 640 KB ajungand Tn final la 1 MB RAM, memoria fiindinstalata pe placa de baza sau pe placi speciale de extensie. Introducerea procesoarelor 80386, cu capacitati de adresare amemoriilor mult extinse a condus la o adevarata cursa a memoriilor: 4 MB, 16 MB, 32 MB ..., cursa care continue si astazi.

Tn afara de cresterea capacitatii s-a produs si o crestere semnificativa a vitezei acestora. Daca la primele calculatoarecu frecventa de 4.77 MHz viteza memoriei era suficienta, la procesoarele de 25 MHz sau mai sus acestea erau mult prea lente. Solutia a venit prin introducerea pe placa de baza a me­moriilor RAM statice (SRAM), denumite memorii cache. Tncu-rand, si acestea au devenit prea lente fata de procesoare, producatorii introducand o memorie cache si Tn CPU. Pentru afi diferentiate, cacfte-ul intern este denumit L1 (cache level 1, lucreaza la viteza procesorului), Tn timp ce cache-ul de peplaca de baza este denumit L2 (lucreaza la viteza magistra-lei).

Memoriile dinamice RAM (DRAM) pot fi de patru tipuri: FPM (Fasf Page Mode), ECC (Error Correcting Mode), EDO(Extended Data Output) si SDRAM (Syncronous Dinamic RAM). Din punct de vedere constructiv, actualele memorii DRAM se prezinta sub forma unor module care se introduc Tntr-un conector special Tn placa de baza. Acestea sunt SIMM (module cu 30 sau 72 de pini figura 2.6.a) si DIMM (module cu 168 pini figura 2.6.b). Functie de tipul placii de baza, se pot folosi numai memorii de un anumit tip, un numar oarecare sau perechi de module.

Exista si alte standarde de memorie ultrarapide: RIMM-RDRAM (maxim 800 MHz) si DDR-RAM (Double Data RateRAM, maxim 333 MHz).

2.3.2. Medii de stocare

Sunt constituite din dispozitive prezente in orice sistem de calcul (floppy si hard disc) sau pot fi optionale (unitati CD, medii magneto-optice, dispozitive cu banda magnetica).

Floppy discurile (dischetele flexibile) sunt cele mai vechi medii de stocare. Daca initial aveau dimensiuni mari(diametru de 8", circa 20 cm) si capacitati mici (circa 164000 de carac-tere), astazi s-au generalizat floppy discurile de 3"1/2 (circa 9 cm) si capacitati de 1.44 MB sau 2.88 MB. Sunt cunoscute si sub denumirea de FDD (floppy disk drive).

Principiul de functionare este asemanator cu eel al unui banal magnetofon, principalele diferente fiind date de viteza de lucru, densitatea informatiei si existenta a doua capete de citire/scriere care opereaza simultan pe ambele fete ale su-portului fizic.

Hard discul a aparut in lumea PC odata cu IBM PC XT. Era mare ca dimensiuni (circa 40 dm³) si mic ca posibilitati (fiabilitate redusa, viteza mica de transfer a informatiei si capacitati de 5 MB). Au acronimul de HDD (hard disk drive).

Situatia s-a schimbat radical, in septembrie 2000 exis-tand hard-uri de circa 5 cm diametru cu capacitati de peste 130 GB (130 miliarde caractere, aproximativ 65 milioane pagi-ni de text).

Conectarea HDD la placa de baza se face prin inter-mediul unui controler IDE care permite legarea unitatii prin niste cabluri panglica standardizate. Chipset-ul placii de baza (de la Intel TX Tncoace) suporta maxim patru unitati HDD si/sau CD denumite primary master, primary slave, secondary master, respectiv secondary slave. Pentru a nu crea conflicte Tntre unitatile legate pe acelasi cablu panglica acestea trebuie selectate corespunzator (master/slave) prin intermediul unor contacte electrice de pe unitate.

Pentru calculatoarele profesionale, unde numarul de uni­tati si viteza de lucru asigurate de interfata IDE sunt prea mici, se poate utiliza interfata SCSI (se citeste ,,scaazi"; denu-mirea provine din Small Computer System Interface). Aceastainterfata asigura un numar de pana la opt unitati cuplate in paralel si viteze de lucru eel putin duble fata de IDE.

Cele mai moderne interfere pentru hard discuri sunt de tip Raid. Acestea lucreaza simultan cu eel putin trei unitati simaxim 32. Principalul avantaj al tehnologiei Raid consta in protectia informatiei Tmpotriva distrugerii suportului magnetic;pentru aceasta, interfata Tmparte blocul de date care trebuie memorat in doua parti egale, scriindu-l pe fiecare pe cate unhard disc; eel de al treilea hard disc este folosit pentru a scrie o serie de date din care se poate reface informatia initiala daca unul din discuri s-a defectat. Cele trei discuri sunt per-mutate circular pentru fiecare bloc de date. Ce este remarca-bil la acest sistem este faptul ca este total transparent pentru utilizator si, nu numai ca nu reduce viteza de scriere si timpul de transfer ci chiar le Tmbunatateste cu circa 50%.

Chiar daca nu este esentiala pentru functionarea unui PC, unitatea de disc compact sau CD-ROM este prezenta acum in majoritatea sistemelor prin facilitate multimedia oferite.

CD-ul este un mediu de stocare optic si s-a impus initial ca un aparat electrocasnic, produs initial de Philips si Sony in anul 1980, fiind utilizat in special de amatorii de muzica HiFi. Citirea mediilor optice se realizeaza cu ajutorul unui fascicullaser. Suportul de aluminiu prelucrat la Tnregistrarea CD-ului este capabil sa reflecte sau nu raza laser catre un foto-receptor, de aici rezultand si informatia, codificata in 1 sau 0. Folosirea undei laser permite densitati foarte mari de scriere, de aici si capacitatea mare a CD-ului: tipic 650 MB.

Progresul tehnologic a condus la generalizarea CD-uri-lor; daca initial acestea erau numai citire, din ce in ce mai multi utilizatori opteaza pentru dispozitivele de Tnregistrare optice denumite CD-R (CD Tnregistrabil) sau CD-RW (CD rein-scriptibil). Mediile optice pentru CD-R au un strat sensibil la temperatura care poate fi schimbat o singura data, prin ar­c/ere cu un fascicul laser. Mediile CD-RW sunt speciale, asi-gurand stergerea si rescrierea de maxim 1000 de ori.

Noutatea in domeniul mediilor optice este adusa de DVD (Digital Versatile Disk). Se prevede ca in urmatorii ani DVD saelimine atat unitatile CD standard, cat si benzile VMS pentru videorecordere.

Tmbunatatirea adusa de DVD se datoreaza utilizarii unui laser cu lungime de unda mai mica (de aici rezultand o densi-tate mai mare a datelor), precum si a posibilitatii de a coman-da puterea laserului (avand ca efect folosirea a doua straturi active in locul unuia singur). Ca urmare a acestor facilitati, ca-pacitatea tipica a unui DVD este de 4.7 GB.

Exista pe piata si unitati DVD pentru Tnregistrarea datelor. Un exemplu este DVD RAM produs de Toshiba la un pret de circa 600 USD.

Exista, pentru calculatoarele profesionale, medii de sto-care movibile. Aceste dispozitive, asemanatoare cu clasicul floppy, permit Tnregistrarea si transportarea unei cantitati de date chiar si de 1000 de ori mai mari decat a floppy discului.Cele mai cunoscute medii pentru transport sau arhivare date sunt: Iomega Zip (100 MB si 200 MB), Iomega Jaz (1 GB si 2GB), Castlewood (2.2 GB pe cartridge magnetic).

2.4.     Dispozitive de intrare/iesire

Sunt cea mai numeroasa familie, de cele mai multe ori fiind cele care pun probleme utilizatorilor neexperimentati.

Dispozitivele de intrare permit introducerea in calculator de date, programe, comenzi etc. Se pot include in categoriadispozitivelor de intrare: tastatura, mouse-ul (si echipamente-le echivalente), joy-stick-ul, scanner-ul, creionul optic, inter-fetele de achizitie audio si/sau video, interfata de retea si modemul, unele dispozitive de memorare. Dispozitivele deintrare mai deosebite pot fi considerate creioanele optice, display-urile senzoriale, manusile senzoriale etc.

Dispozitivele de iesire permit utilizatorului sa controleze rezultatele produse de calculator. Cele mai obisnuite dispozitive de iesire sunt monitorul, imprimanta, sound blaster-u\, modemul telefonic, interfata de retea. La randul lor, unele dis-pozitive de memorare pot constitui si dispozitive de iesire.

Din enumerable de mai sus se observa ca exista si dispozitive hibride, care pot fi atat de intrare, cat si de iesire.

2.4.1. Tastatura

Este eel mai utilizat dispozitiv de intrare. Primele tasta-turi semanau cu o masina de scris, de la care astazi se mai pastreaza doar pozitia tastelor.

Exista mai multe variante de tastaturi, clasificate in functie de:

.          pozitia tastelor (QWERTY sau QWERTZ);

.          conectorul de cuplare la calculator (AT sau PS/2);

.          modul  de transmitere al  datelor (prin fir,  infrarosu  sauradio).

Utilizatorii Tsi pot alege tipul dorit dintr-o gama foarte larga de modele, existand dispozitive standard, ergonomice, cupalm rest, rupte in doua jumatati etc.

2.4.2.   Mouse-ul

Daca la Tnceput era un dispozitiv optional, interfetele grafice de astazi sunt foarte greu de operat fara un astfel deechipament.

Modelul tipic de mouse are doua traductoare de pozitie care masoara deplasarea pe orizontala si verticals a dispoziti-vului, precum si doua butoane pentru executarea unor co-menzi. Cele doua traductoare de pozitie au fost formate din niste rotite cu contacte electrice care, prin deplasarea lor generau o serie de impulsuri functie de marimea si sensuldeplasarii. Ulterior sistemul electromecanic a fost Tnlocuit cu un sistem mai precis, electro-optic. Acum exista si mouse-urifara contact, traductoarele clasice fiind Tnlocuite cu accelero-metre, dispozitive care masoara direct marimea deplasarii; avantajul acestora este fiabilitatea ridicata si posibilitatea ma-surarii deplasarii dispozitivului in trei dimensiuni, un astfel deprincipiu fiind folosit si la manusile senzoriale.

Orice mouse se cupleaza la calculator pe o interfata seriala, prin intermediul unui conector PS/2 sau rack de 9/25 pini sau prin radio ori infrarosu. Exista multe variante de mouse-uri, cu doua, trei butoane ori chiar cu tastatura nume-rica, utilizatorul trebuind sa-si aleaga dispozitivul strict nece-sar pentru aplicatia sa.

Exista un mouse, Tntors cu 180°, denumit track-ball. Tn principiu este identic cu mouse-ul clasic, numai ca la acestdispozitiv deplasarea este data de rotirea directa a unei bile. Este folosit, Tn special, la calculatoare portabile ori este inclusTn unele tastaturi multimedia.

2.4.3.   Joy-stick-ul

Face parte dintr-o categorie mai mare de dispozitive de intrare utilizate de regula ca periferice pentru jocuri. Cu exceptia acestora, sunt utilizate si in programe serioase, ca dispozitive de comanda pentru simulatoare. De la varianta initiala, de tip bat (stick) deplasabil in doua directii, s-a ajuns la echipamente foarte complexe care simuleaza un dispozitiv complex (autovehicul - volan, schimbator viteze, acceleratie, frana, butoane de comanda; avion - mansa, paloniere, pro-fundoare, putere motor etc.)

Se cupleaza la calculator fie la interfata standard (co-nector rack 15 pini) fie la o interfata speciala. Tnclinarea ba-tuluieste masurata prin intermediul a doua convertoare ana-log-numerice existente in interfata pentru dispozitiv.

2.4.4. Scanerul

Un scanner este un dispozitiv care transforms lumina reflectata de un obiect (foaie de hartie) in secvente de 0 si 1.Pentru a Tndeplini aceasta functie, scanerele folosesc dispo­zitive, denumite criptic CCD (Charged Coupled Device), PMT(Photo Multiplier Tube) sau CIS (Contact Image Sensor). De fapt, scopul acestor dispozitive este doar de a convert! lumina in semnal electric, interpretabil de catre calculator.

Deoarece senzorii sunt dispusi liniar, pe un cap de citire, capturarea Tntregii imagini presupune fie deplasarea hartiei pedeasupra capului de citire (cazul scanerelor Sheetfed), fie invers (scanere Flatbed, Drum Scanner sau Handy Scanner).

Principalele caracteristici ale dispozitivelor de captura sunt date de adancimea de culoare (numarul de culori sau tonuri de gri convertite de aparat) si de rezolutie (numarul de puncte citite pe o anumita dimensiune sau suprafata; de regula estemasurata in dots/inch - dpi, sau puncte/25.4 mm).

2.4.5.  Creionul optic

Este un dispozitiv profesional cu o utilizare asemana-toare cu a mouse-ului.

Creionul contine un fotoelement care detecteaza pozitia indicate pe monitor, masurand timpii de Tntarziere fata de im-pulsurile de sincronizare ale ecranului.

Creionul optic nu necesita un ecran special dar utilizarea sa Tndelungata poate fi obositoare pentru utilizator.

2.4.6.  Monitorul senzorial

Este un dispozitiv profesional, utilizat in special pentru calculatoare portabile, care presupune existenta unui ecran modificat pentru a recunoaste pozitia unei atingeri pe supra-fata sa. Prin atingerea ecranului, utilizatorul poate selecta un meniu, deplasa un cursor etc.

Exista mai multe tipuri de ecrane senzoriale (matrici conductive, dispozitive capacitive sau optice).

2.4.7.  Interfata de achizitie audio §i/sau video

Placile de achizitie audio si video au aparut relativ tarziu, in momentul producerii primelor PC neexistand posibili-tati tehnologice de realizare a sistemelor multimedia. Initial calculatoarele aveau doar un difuzor care era comandat cu un generator de tonuri. Evident, facilitatile erau extrem de (imi­tate.

Primul sistem de calcul dotat in acest sens a fost familia NeXT, produsa din anul 1985.

Placa de sunet (sound blaster) permite Tnregistrarea di-gitala de sunete (sau alte semnale cu frecvente in gamaau­dio), precum si reproducerea acestora. Un sistem de calcul cu facilitati audio contine obligatoriu si o unitate CD datorita volu-mului foarte mare de date care trebuie prelucrate (un minut de Tnregistrare la calitate medie necesita circa 30 MB).

Exista multe tipuri de placi de sunet, cu rezolutii ale convertoarelor A/N de pana la 128 biti, stereo sau mono, cu rata de esantionare de 44 KHz sau mai mare.

Pentru orice placa de sunet este necesara si existenta unui set de difuzoare externe si a unui microfon pentru reda-rea, respectiv introducerea informatiilor audio.

Tn mod similar placii audio, exista si placa video, placa ce permite Tnregistrarea pe calculator a unor secvente video si reproducerea acestora pe monitor.

Conditiile tehnice extrem de dificile au facut ca, pana de curand, aceste placi sa fie destinate numai utilizarilor profe-sionale, Tn special Tn studiouri TV. Astazi exista astfel de placi care permit Tnregistrarea semnalelor de la camere video, vi-deocasetofoane sau chiar interfete care transforma calcul-atorul Tntr-un TV. Adevarata putere a acestor placi este data Tnsa de programul de aplicatie prin intermediul caruia, pornind de la anumite imagini statice, prin editare neliniara, animatie tridimensionala si alte tehnici, se obtin chiar si filme de lung metraj (Toy Story), efecte speciale (Star Wars sau alte pro-ductii hollywoodiene).

Calculatoarele cu placi de achizitie video trebuie sa fie bine echipate, necesarul de resurse fiind urias (pentru Tnregis­trarea unei secunde de cadre cu 640x480 puncte, 16 culori si fara compresie este necesar aproape 246 MB).

2.4.8.   Interfata de retea

Este echipamentul destinat legarii calculatorului la o retea locala. Exista foarte multe standarde in domeniu, privi-toare atat la protocoalele de transmisie, cat si la mediul de transmisie.

Cele mai utilizate sunt placile Ethernet (cu viteze de 10 MBit/s) sau Fast Ethernet (cu viteze de 100 MBit/s), folosind ca mediu de transmisie cablul coaxial, torsadat ori fibrele optice.

2.4.9.   Modemul

Modemul este echipamentul care permite cuplarea cal-culatoarelor Tntr-o retea prin intermediul firelor telefonice (mo-demul telefonic) sau a retelei CATV (modemul de banda larga). Denumirea sa provine din termeniimodulator/demo­dulator.

Este elementul hardware esential pentru accesul la Internet.

Rolul sau este de a transforma Tn/din semnalele analo-gice existente pe liniile telefonice din/Tn semnale digitale com-patibile cu sistemul de calcul.

Exista mai multe variante constructive, fiind modemuri interne (cuplate la magistrala EISA, PCI, CNR sau AMR) sau externe (cuplate la o interfata seriala). Un caz particular Tl constituie placa WinModem care constituie o solutie minimala de interfata. Acesta contine numai convertoarele si circuitele de adaptare la linie, sarcina prelucrarii semnalelor revenind unitatii centrale.

2.4.10.    Monitorul

Ideea de a avea un terminal la fiecare sistem este esen-ta calculatorului personal. Daca primele calculatoare foloseauun televizor pe post de monitor, cerintele impuse de rezolutie, numarul de culori si viteza, au condus la producerea unor mo-nitoare special destinate calculatoarelor.

Astazi exista monitoare cu tub catodic sau cu cristale lichide, cu rezolutii de la 640x480 puncte pana la 1900x1600puncte, cu diagonala de la 11" (circa 28 cm) pana la 21" (circa 54 cm).

Pentru necesitati deosebite (afisare pe ecrane de mari dimensiuni), atat tuburile catodice cat si cristalele lichide nu mai sunt utilizabile. Solutia consta in utilizarea unor proiec-toare care permit afisarea imaginii pe ecrane de mari dimensiuni sau a unor afisoare cu plasma.

Monitoarele, ca de altfel si receptoarele TV, au un mare dezavantaj: nu pot reda spatiul real, tridimensional. Tehnolo-gia a rezolvat si aceasta problema, existand dispozitive bino-culare care, prin imaginea diferita oferita fiecarui ochi, cre-eaza impresia de spatialitate. Astfel de monitoare sunt fie ins-talate pe capul utilizatorului, fiind denumite HUD (Head Up Display) fie constau Tntr-o pereche de ochelari care obtureaza consecutiv imaginea pe fiecare ochi.

Orice monitor trebuie cuplat la interfata grafica existenta in mod obligatoriu in sistemul de calcul.

Placile grafice au avut o evolutie rapida, tinand pasul cu performantele tehnicii de calcul. Primele placi MDA lucrau nu-mai in mod text, cu o rezolutie de 40(80)x25 caractere. Ulte­rior, s-au produs extensii grafice Tntr-o gama extrem de diver-sificata: HGC (monocrom, 720x348 puncte), CGA(4 culori, 160x200 puncte), EGA (16 culori, 640x350 puncte) si VGA(16 culori, 640x480 puncte).

Astazi s-au generalizat placile SVGA, avand disponibile miliarde de culori si rezolutii de peste 1900x1600 puncte.

O placa SVGA este formata dintr-un controler sau proce-sor grafic specializat, o memorie grafica cu o marime pro-portionala cu numarul de culori si rezolutia ecranului, con-vertoare si amplificatoare de mare viteza. Placile SVGA exista, fie integrate pe placa de baza, fie ca interfere separate PCI sau AGP.

Alegerea unei placi SVGA trebuie facuta functie de tipul monitorului: rezolutiile foarte mari necesita monitoare spe-ciale, de viteza foarte mare, cu un pret mult mai ridicat fata de eel al monitoarelor mai modeste.

Memoria grafica a SVGA pastreaza imaginea afisata pe monitor, punct cu punct si linie cu linie. Aplicatiile preten-tioase din ziua de astazi (CAD/CAM, animatie 3D si, mai ales, realitatea virtuala) necesita un alt principiu de memorare a informatiei grafice, diferit de organizarea bidimensionala a acesteia. Pentru aceasta exista acceleratoarele grafice 3D, mai cunoscute sub denumirile de Voodoo, nVidia, Matrox, ATI, GForce etc.

2.4.11. Imprimanta

Imprimanta este un dispozitiv periferic atasat la calcu­lator care permite transpunerea imaginilor si textelor pe un suport fizic.

Dupa modul de imprimare, exista trei mari categorii de imprimante:

.          matriciale (cu ace) - imprimarea se face prin lovirea uneibenzi tusate de o matrice de ace (in numar de 9 sau 25).Sunt imprimante lente, cu rezolutie mica, singurul avantajconstand in pretul scazut al materialelor consumabile.

.          cu jet de cerneala - imprimarea se face prin depunerea pehartie a unor picaturi de cerneala prin intermediul unor duze extrem de fine. Au viteze si rezolutii medii, dar un pret extrem de ridicat al materialelor consumabile.

.          laser - folosesc pentru imprimare principiul utilizat de co-piatoarele electrostatice. Au viteza, rezolutia si pretul de cost ale consumabilelor cele mai convenabile, singurul dezavantaj fiind pretul mai ridicat al imprimantei.

2.5.     Accesorii

Printre dispozitivele sistemului de calcul descrise mai sus, unele sunt obligatorii, altele sunt optionale.

Tn aceasta enumerare nu si-a gasit locul carcasa cal-culatorului. Pe langa rolul, pur mecanic, de strangere Tntr-un tot unitar si functional a tuturor componentelor interne, car­casa mai contine un element extrem de important: sursa dealimentare.

Constructiv, exista doua tipuri mari de carcase: orizon-tale (desktop) si verticale (tower). Pentru fiecare din acesteaexista alte variante, Tn special dimensionale.

Functional, exista carcase cu surse AT sau ATX. Dife-rentele dintre aceste doua tipuri au fost expuse la descriereaplacii de baza.

Cu exceptia sursei, carcasa mai contine o serie de ele-mente de comanda si control care se cupleaza, prin inter-mediul unor fire la placa de baza. Aceste elemente sunt fie niste LED-uri (alimentare calculator, functionare HDD, even­tual Turbo) fie niste butoane (pornire/oprire pentru ATX, reset, Turbo, blocare tastatura). Tot Tn carcasa se mai gaseste mon-tat un difuzor, conform standardului PC AT (nu trebuie con-fundat cu difuzoarele pentru placa de sunet care sunt externe sau montate Tn monitor).