Protejaţi parola !

Cinci metode prin care puteţi să vă protejaţi parola de hackeri

ieri, 12:30Autor: Radu Racu

Cum aţi reacţiona dacă într-o zi de luni aţi descoperi că nu mai aveţi acces la e-mail sau la conturile de reţele sociale la care sunteţi abonaţi? Editorul publicaţiei WIRED şi fost redactor la Gizmodo Mat Honan a fost "călcat" de hackeri în weekend, "prilej" cu care a rămas fără conturile de acces de pe iPhone şi iPad, precum şi fără conturile de Twitter şi Gizmodo, iar vina nici măcar nu a fost a lui. Se pare că serviciul de suport al Apple i-a permis hackerului să reseteze parola prin telefon, creând un efect de domino care a anulat toate celelalte parole.

Cine mai urăște să poarte mască

Business Insider a identificat cinci metode prin care parolele pot fi protejate împotriva unor atacuri de acest tip:

1. Verificaţi cât de puternică este parola pe care o folosiţi pe site-ul howsecureismypassword.net.

Presa franceză , pune întrebări incomode care ar putea face lumină în plandemia 

2. Verificaţi ca parola pe care o folosiţi să nu fie pe lista celor mai des utilizate. ESET Threat Blog a publicat recent o listă actualizată care poate fi consultată aici.

3. Dacă folosiţi Google pentru mail, chat sau reţele sociale activaţi funcţia 2-Step verification. Pe lângă numele de utilizator şi parolă, va trebui să introduceţi un cod de verificare pe care Google îl livrează sub formă de text sau mesaj vocal.

4. Pentru siguranţă sporită puteţi folosi aplicaţii de gestiune a parolelor, ca LastPass sau 1Password, programe care schimbă periodic parolele din conturile pe care le deţineţi. Nu trebuie decât să memoraţi o parolă pentru aplicaţia respectivă.

5. Urmaţi indicaţiile Google pentru securizarea parolei. Lista completă o găsiţi aici dar principalele recomandări sunt folosirea unui şir lung de caractere, un mix de litere şi cifre şi simboluri.

Ce să mai citim?

Robotul ADN ar putea ucide celulele canceroase

SARS a fost o boală relativ rară; la sfârșitul epidemiei, în iunie 2003

Fii propriul tău nutriționist

Planet REBOOT

Votăm un Deputat BUN

Ttatăl fondator al Uniunii Europene. 

Colonizarea de pe Marte !

Parole

Parolele sunt prima linie de apărare împotriva infractorilor cibernetici. Este important să alegi parole puternice, care sunt diferite pentru fiecare dintre conturile dvs. importante şi pentru a le schimba periodic. Iata cateva idei pentru a ajuta la a crea parole puternice.

1. Utilizaţi o parolă unică pentru toate conturile importante.
   Utilizaţi parole unice pentru conturile dumneavoastră, în special conturile bancare importante, cum ar fi e-mail şi online. Vă sunt susceptibile de a avea zeci de conturi de pe web, şi nu poate garanta securitatea tuturor acestora. Criminali site-uri ţintă, care nu dispun de securitate puternică, în scopul de a recolta numele de utilizator şi parolele pe care le încercare de alte site-uri populare.Când folosiţi aceeaşi parolă pe web, un criminal cibernetic poate afla parola de la un site mai puţin sigur şi de a folosi apoi că parola pentru a compromite conturile dumneavoastră importante.
2. Utilizaţi o parolă lungă
   Mai mult parola este, mai greu este de a ghici. Există aproape un quintillion posibile 10-caractere parole (care este de 4000 de ori mai multe posibilităţi ca în cazul în care parola dvs. are doar opt caractere) ... şi asta e, dacă utilizaţi doar numere şi litere.
3. Utilizaţi o parolă cu un amestec de litere, numere şi simboluri
   Utilizarea numere, simboluri şi mixte-litere din parola creşte dificultatea de a ghici sau crăparea parola. De exemplu, există mai mult de 6 variante posibile pentru cvadrilion parola un caracter de opt, cu numere, simboluri, şi mixte-litere - de 30.000 de ori mai multe variaţii decât o parolă de opt caractere, cu litere mici numai.
4. Încercaţi să utilizaţi o expresie pe care numai tu stii
   O idee este sa te gandesti de o frază pe care numai tu ştii, şi care se referă la faptul că site-ul special pentru a ajuta să vă amintiţi. Pentru e-mail ai putea începe cu "prietenul meu Tom trimite-mi un e-mail amuzant, o dată pe zi" şi de a folosi numere şi litere, apoi să-l recreeze."MfTsmafe1ad" este o parola, cu o mulţime de variante. Apoi, repeta acest proces pentru alte site-uri.
5. Asiguraţi-vă că opţiunile de recuperare a parolei sunt de pana la data de şi de a asigura
   Asiguraţi-vă că adresa dvs. de e-mail de recuperare este de până la zi, astfel încât să puteţi primi e-mailuri, în cazul în care aveţi nevoie pentru a reseta parola. Uneori, puteţi adăuga, de asemenea, un număr de telefon pentru a primi codurile de resetare a parolei prin mesaj text.În plus, multe site-uri (inclusiv conturi Google), vă va cere să alegeţi o întrebare pentru a verifica identitatea dumneavoastră dacă vă uitaţi vreodată parola. Dacă sunteţi capabil de a crea întrebarea dumneavoastră, încercaţi să vină cu o întrebare care are un răspuns numai ar trebui să ştii. Încercaţi să găsiţi o modalitate de a face răspunsul dumneavoastră unic - puteţi face acest lucru prin utilizarea unele dintre sfaturile de mai sus -, astfel că, chiar dacă cineva ghiceşte răspunsul, ei nu vor şti cum să-l introduceţi în mod corespunzător.
6. Păstraţi-vă memento parola într-un loc secret, care nu este uşor vizibil
   Nu lăsaţi notele cu parolele în vedere simplu, de pe computer sau de birou. Dacă vă decideţi să salveze parolele dvs. într-un fişier de pe computer, a crea un nume unic pentru fişierul astfel încât oamenii nu ştiu ce e în interior. Evitaţi da un nume de fişier evident, cum ar fi "parolele mele." Dacă aveţi un timp dificil amintindu mai multe parole, un manager de parole de încredere poate fi o soluţie bună. Petrece câteva minute de verificare din comentarii şi reputaţia de aceste servicii.
7. Adăuga un strat suplimentar de securitate la Contul dvs. Google
   Când vă lăsaţi casa ta sa te simti un pic mai sigur ştiind uşa este încuiată. Dar imaginaţi-vă cât de mult mai sigur te-ai simţi dacă uşa a fost păzit prea? Acelaşi lucru este valabil pentru informaţii în conturile dvs. Google. Prin comutarea de pe 2-pas de verificare va avea nu unul, ci două măsuri de securitate pentru a ajuta la prevenirea cineva de la ruperea inch
   După ce aţi creat o parolă pentru contul dvs. Google, puteţi adăuga un strat suplimentar de securitate, permiţând 2-pas de verificare . 2-pas de verificare necesită să aveţi acces la telefon, precum şi ca nume de utilizator şi parola, atunci când vă conectaţi inch Acest lucru înseamnă că, dacă cineva fură sau ghici parola, hijacker potenţial încă nu se poate conecta la contul dvs., deoarece nu au telefon. Acum vă puteţi proteja cu ceva ce stii (parola), si ceva ce trebuie (telefonul).
   Puteţi chiar folosi ca strat suplimentar de securitate pentru a proteja datele de pe alte site-uri. Doar uita-te pentru opţiunea de a semna cu contul dvs. Google, sau să utilizeze semnul în-informaţii de alte companii care oferă caracteristici cum ar fi 2-pas de verificare.

Torrent

Cei mai buni clienți torrent gratuiți 2021: descărcări mai rapide și mai sigure

Clienți torrent gratuiți pentru a vă ajuta să descărcați și să gestionați fișiere cât mai eficient posibil

Descărcați fișiere mari cât mai repede posibil cu cei mai buni clienți torrent gratuiți. Torrentul este ideal pentru descărcarea rapidă a fișierelor extrem de mari - cum ar fi un videoclip sau o bucată mare de software - și gestionarea lor eficientă.

Cu astfel de fișiere mari, descărcarea direct de pe un server gazdă va duce probabil la o experiență lentă, mai ales dacă alte persoane încearcă să preia același fișier. Dar, cu un client torrent gratuit, puteți descărca bucăți din fișierele dorite de la diferite persoane care le au deja, ceea ce duce la timpi de descărcare mai rapide. Va face toată munca grea și pentru dvs., strângând împreună aceste fișiere.

Cu toate acestea, fiecare client torrent are propriile sale caracteristici și ciudățenii, așa că am strâns toate cele mai mari nume și le-am pus la încercare. Din lista noastră, puteți selecta cel mai bun client torrent gratuit pentru nevoile dvs., evitându-le pe cele care pur și simplu nu sunt bune. Indiferent dacă aveți nevoie de ceva care să facă treaba sau ceva mai avansat care poate fi extins prin utilizarea suplimentelor, veți găsi cu siguranță ceva aici.

Torentele sunt legale?

Torrentele au o reputație proastă din cauza pirateriei, dar nu sunt ilegale în sine și au o mulțime de utilizări legitime, inclusiv descărcarea de software open source și a materialelor care sunt în domeniul public.

Totul depinde de conținutul pe care îl descărcați. Cu condiția ca titularul drepturilor de autor să acorde permisiunea ca fișierul să fie distribuit în acest fel, este în regulă, dar utilizarea torrentelor pentru a descărca conținut pe care altfel ar trebui să îl plătiți nu este legal.

Cei mai buni clienți torrent gratuiti dintr-o privire

1. qBitorrent
2. Vuze
3. Potop
4. uTorrent
5. BitTorrent

Vă sfătuim cu tărie să obțineți un VPN excelent pentru torrentare
Singura modalitate de a vă menține în siguranță și anonim atunci când faceți torrent este utilizarea unui VPN . Un VPN criptează toată activitatea dvs. pe internet și o trece printr-un tunel sigur, astfel încât nimeni să nu poată vedea ceea ce citiți sau descărcați - nici măcar ISP-ul sau serviciul VPN în sine. Un singur clic și ești protejat. Acest lucru vă permite, de asemenea, să deblocați site-uri precum The Pirate Bay sau să accesați versiuni străine ale Netflix. Cel mai bun serviciu VPN conform testelor noastre este ExpressVPN, care costă efectiv doar 6,67 dolari pe lună și are o garanție de 30 de zile de returnare a banilor fără risc.

De Cat Ellis 21 octombrie 2020   Vezi Sursa AICI

uTorrent

Despre micul şi puternicul µTorrent am mai scris aici şi aici. Eu îl folosesc aproape zilnic pentru torrente (cuvânt necunoscut? vedeţi ABC despre torrente) şi sunt foarte mulţumit. Practic odată instalat poţi descărca fişiere de pe torrente fără prea multă filosofie. Dacă programul e asociat extensiei .torrent atunci se va deschide automat când descărcaţi un torrent. Mai rămâne să alegeţi unde pe calculator să descarce şi apoi el îşi face cuminte treaba. Chiar nu ai prea multe de interacţionat cu el. Poate tocmai de aceea unele lucruri trec mai nevăzute. Aş vrea să vă semnalez nişte aspecte, pentru unii apă caldă, pentru alţii poate chestii utile. Nu e vreo traducere de pe net ci pur şi simplu ceva ce vreau să vă împărtăşesc, în special pentru începători. Dacă măcar un lucru aflaţi nou (şi e util!) atunci nu am scris degeaba.

1. Există unii furnizori de internet care "miros" folosirea torrentelor şi de aceea limitează intenţionat viteza. Dacă suspectaţi că acesta este motivul pentru care descărcarea merge mai încet (aţi fost cu calculatorul în alte reţele, cu alţi ISP, şi a mers mult mai bine) atunci puteţi activa criptarea. Din Opţiuni, Ghid de viteză… sau din Opţiuni, Preferinţe, Bittorrent. Oricum, din experienţa mea mai rar furnizorii de internet serioşi blochează µTorrent.

Ce să mai citim?

Robotul ADN ar putea ucide celulele canceroase

SARS a fost o boală relativ rară; la sfârșitul epidemiei, în iunie 2003

Fii propriul tău nutriționist

Planet REBOOT

Votăm un Deputat BUN

Ttatăl fondator al Uniunii Europene. 

Colonizarea de pe Marte !

2. Sunt sigur că ştiţi una dintre regulile de bază ale torrentelor: privitul la desfăşurarea descărcării nu creşte viteza! Pe bune!  Şi totuşi cred că pentru mulţi este ca un magnet: dacă descarcă ceva (şi nu durează zile) ar vrea să ştie cu ce viteză se descarcă… în cât timp se termină… Puteţi ţine aplicaţia ca pe o fereastră normală şi atunci vedeţi viteza în titlul ferestrei din bara de aplicaţii (aceasta dacă aţi bifat opţiunea Arată viteza curentă în bara de titlu din Opţiuni, Preferinţe,General). Dar puteţi minimiza în systray aplicaţia (bifaţi tot acolo Minimizează în tray) şi atunci s-a dus posibilitatea de a observa viteza. Nu neapărat. Daţi click dreapta pe un torrent şi alegeţi Avansat, Arată bara de descărcare. Puteţi face similar pentru mai multe torrente şi veţi avea atunci afişate nişte mici ferestre ce stau mereu deasupra. Vedeţi din captura de mai jos: eu lucrez în MS Word, dar am mereu sub ochi starea descărcării datorită acestor "bări de descărcare". Şi totuşi, nu uitaţi regula: viteza nu creşte urmărind torrentele… eventual pierdeţi timp şi deveniţi frustrat.

3. Dacă descărcaţi un torrent ce conţine mai multe fişiere, puteţi înainte de a începe descărcarea să deselectaţi fişierele care nu vă interesează. Dar să zicem că este un album cu piese mp3 şi vă interesează toate, şi ardeţi de nerăbdare să ascultaţi câteva cât mai rapid. Soluţia este să atribuiţi priorităţi diferite. Implicit fişierele au prioritatea normală. Alegeţi 1-2 fişiere la care puneţi prioritatea înaltă. Acestea vor fi descărcate primele.

4. Puteţi folosi acest program pentru a urmări seriale (vă amintiţi de TED?). Condiţia este să folosiţi un sit de torrente ce oferă RSS, care să conţină şi linkul exact spre torrent. Dacă aţi găsit un astfel de flux RSS mai rămâne doar să indicaţi numele serialului şi să programaţi µTorrent ca să verifice periodic de sunt episoade noi. Nu am folosit niciodată această facilitate, dar ea există: Opţiuni, Descărcări RSS. Un material mai documentat pe această temă găsiţi aici.

5. Dacă folosiţi programul la serviciu (vai! se poate?) atunci probabil vă interesează să setaţi aşa numitul Buton-Şef. Practic acolo (Opţiuni, Preferinţe, Altele) puteţi defini o combinaţie de taste care să ascundă total programul, inclusiv din systray sau ALT+TAB (nu şi din lista proceselor în Task Manager). Cu acea combinaţie programul este ascuns dar şi afişat la repetarea apăsării. Foaaaaarte util! 

6. În fine, părăsim programul pentru a merge în Explorer. Mulţi cred că dacă au descărcat un torrent şi apoi l-au şters din µTorrent, s-a dus orice urmă. Nu neapărat. Verificaţi directorul Application Data (în XP cel puţin în Document and Settings, apoi directorul user-ului folosit de Dvs), uTorrent. Acolo aproape sigur veţi găsi toate fişierele .torrent pe care le-aţi descărcat. Lucru util dacă doriţi să redescărcaţi un torrent fără să îl mai căutaţi pe web. Lucru rău dacă cine nu trebuie ajunge la acel director şi vede toate descărcările.

Cam atât… Aveţi cumva alte lucruri interesante care credeţi că ar merita semnalate despre µTorrent? Dacă da, împărtăşiţi-le prin comentarii.

Windows pe 64 biți

Lămuriți toate misterele legate de Windows pe 64 de biți

În cazul în care doriți să cumpărați un computer nou, există șanse să aveți deja destule de analizat, fără a vă întreba dacă trebuie să cumpărați un computer cu o versiuneWindows 7 pe 32 sau pe 64 de biți.

Nu este necesar să vă îngrijorați. Pentru majoritatea persoanelor, există puține motive de a se gândi la această opțiune atunci când fac următoarea achiziție de computer. Este un lucru bun, deoarece multe persoane nu înțeleg care este diferența dintre un computer care execută o versiune Windows pe 32 sau pe 64 de biți și versiunea pe care o aleg nu va fi o mare diferență în majoritatea cazurilor.

Unii utilizatori avansați preferă o versiune Windows pe 64 de biți. Nu este nimic misterios. Un computer cu o versiune Windows pe 64 de biți pot utiliza mai multă memorie - 4 GO (gigaocteți) sau mai mult - decât un computer cu o versiune Windows pe 32 de biți, care este limitat la aproximativ 3,5 GO sau mai puțin. (Chiar dacă un computer este furnizat cu o memorie de 4 GO sau mai mult instalată, o versiune Windows pe 32 de biți poate utiliza doar aproximativ 3,5 GO din acea memorie.)

Cu mai multă memorie, este posibil să păstrați mai multe fișiere și programe deschise simultan, fără a încetini computerul. Dar, de obicei, peste 3,5 GO disponibili nu contează decât dacă mențineți foarte multe lucruri deschise simultan (mai multe despre aceasta mai târziu).

Aveți posibilitatea să verificați secțiunea Sistem din Panoul de control pentru a vedea dacă computerul dvs. execută versiunea Windows pe 32 de biți sau pe 64 de biți.

Diferențe reale versus diferențe din specificații

Pentru că prețurile au scăzut foarte mult în ultimii ani, multe computere noi sunt livrate acum cu 4 GO de memorie - chiar și modelele pentru bugete mici. Numeroși producători au început să instaleze o versiune Windows pe 64 de biți pe computere în mod implicit, pentru a se asigura că cumpărătorii pot utiliza toată memoria pentru care au plătit. Unii chiar livrează toate computerele lor noi cu o versiune Windows pe 64 de biți și fac acest lucru chiar dacă este dificil să vedeți diferența dintre un computer care utilizează 4 GO și 3,5 GO de memorie.

În utilizările de zi cu zi, majoritatea persoanelor probabil că nu vor observa o diferență dintre un computer care utilizează 3 GO de memorie și unul care utilizează 6 GO. Așadar, cine poate observa diferența? Ei bine, dacă știți pe cineva care păstrează deschise în același timp câteva zeci de mesaje de poștă electronică, zeci de programe și alte câteva zece elemente - în timp ce se uită la videoclipuri - atunci ați înțeles ideea.

Dacă aveți peste 4 GO de memorie disponibilă, acest lucru poate face ca computerul să aibă un timp de răspuns mai bun dacă doriți să mențineți totul în execuție simultan și să închideți rareori ceva.

Jucătorii pasionați de jocuri de computer pot fi interesați, de asemenea, de un computer care execută o versiune Windows pe 64 de biți. Jocurile sunt unele dintre programele care solicită cel mai mult hardware-ul pe care le executați, pe orice computer, cu grafica, sunetele și capacitățile de interacțiune îmbogățite.

Versiunile pe 64 de biți ale edițiilor Windows 7 Ultimate, Enterprise și Professional pot utiliza până la 192 GO de memorie (mult mai mult decât ar avea nevoie vreodată un utilizator avansat), făcându-le ideale pentru activități de computer specializate, care necesită un volum enorm de memorie, cum ar fi redarea graficii 3D.

Cea mai mare parte a câștigului de performanță al computerelor care execută o versiuneWindows pe 64 de biți vine din această memorie adăugată, combinată cu un procesor puternic pe 64 de biți capabil să utilizeze acea memorie suplimentară.

Dar pentru majoritatea persoanelor care păstrează doar câteva programe în execuție simultan, 4 GO sau mai mult de memorie nu oferă niciun beneficiu tangibil față de un computer cu 2 GO de memorie și o versiune Windows pe 32 de biți.

Notă

Computerele server - cum ar fi computerele utilizate pentru a găzdui site-urile Web sau rețele de corporație mari - pot beneficia în principal din mai multă memorie. Dar acestea au propriul lor sistem de operare puternic -Windows Server - care este furnizat, de asemenea, într-o versiune pe 64 de biți și pot utiliza chiar mai multă memorie decât Windows 7.

Ce să mai citim?

Robotul ADN ar putea ucide celulele canceroase

SARS a fost o boală relativ rară; la sfârșitul epidemiei, în iunie 2003

Fii propriul tău nutriționist

Planet REBOOT

Votăm un Deputat BUN

Ttatăl fondator al Uniunii Europene. 

Colonizarea de pe Marte !

Procesoare pe 32 de biți versus procesoare pe 64 de biți

Așadar, de ce aveți nevoie pentru a executa o versiune Windows pe 64 de biți? Nici acest lucru nu este un mister. Aveți nevoie de un computer cu un procesor pe 64 de biți (denumit, de asemenea, procesor sau CPU x64).

Nu este evident din numele majorității procesoarelor dacă acestea sunt pe 64 sau pe 32 de biți. Dacă vreți să știți, este posibil să consultați producătorul sau magazinul care vinde computerul.

În cazul în care cumpărați un computer nou cu Windows 7, acesta va fi cel mai probabil livrat cu un procesor pe 64 de biți, deși poate fără o versiune Windows 7 pe 64 de biți. Aici este punctul în care totul devine confuz. Computerele cu un procesor pe 64 de biți pot executa foarte bine o versiune Windows pe 32 de biți sau pe 64 de biți. Așadar, nu contează foarte mult ce versiune de Windows instalați pe majoritatea computerelor cu un procesor pe 64 de biți - decât dacă doriți să fie posibil să utilizați peste 3,5 GO de memorie.

Pentru a afla dacă computerul dvs. poate executa o versiune de Windows pe 64 de biți, descărcați și instalați Windows 7 Upgrade Advisor de la pagina Web Windows 7 Upgrade Advisor. Acest program va analiza computerul, va crea un raport care vă spune dacă computerul poate executa Windows 7 și va lista orice probleme de compatibilitate cunoscute, inclusiv dacă este posibil să executați versiunea Windows 7 pe 64 de biți. Pentru mai multe informații, consultați Windows pe 32 de biți și 64 de biți: întrebări frecvente.

Obțineți o versiune Windows pe 64 de biți cu un computer nou

Nu este nimic misterios în legătură cu upgrade-ul la o versiune Windows pe 64 de biți. Nu aveți posibilitatea să efectuați un upgrade de la o versiune de 32 de biți de Windows la o versiune de 64 de biți. Pentru a instala o versiune Windows pe 64 de biți pe un computer care execută deja o versiune pe 32 de biți, trebuie să efectuați o instalare curată, care formatează unitatea de hard disk și șterge toate fișierele și programele.

De aceea, majoritatea persoanelor care obțin o versiune de Windows pe 64 de biți procedează astfel atunci când cumpără un computer nou. (Dacă plănuiți să instalați o versiune Windows pe 64 de biți pe un computer care execută o versiune pe 32 de biți, asigurați-vă că efectuați mai întâi copii de rezervă la toate fișierele și la alte informații. De asemenea, va trebui să reinstalați manual programele.)

Care este costul? Procesoarele pe 64 de biți sunt mai scumpe decât cele pe 32 de biți? Nu se prea mai întâmplă în prezent, deși era ceva comun în trecut, dar este posibil să descoperiți că unele computere cu procesor pe 64 de biți sunt mai scumpe. Motivul cel mai obișnuit pentru acest lucru este memoria suplimentară. Dacă un computer cu un procesor pe 64 de biți este furnizat cu mai multă memorie, acesta poate costa puțin mai mult decât un computer cu un procesor pe 32 de biți care are mai puțină memorie.

Windows nu adaugă niciun cost suplimentar, pentru că versiunile de Windows pe 32 și pe 64 de biți au același cost.

Cum pot ști dacă execut o versiune de Windows pe 32 de biți sau pe 64 de biți

Dar în cazul în care nu cumpărați un computer nou și doriți să știți dacă computerul dvs. execută o versiune de Windows pe 64 sau pe 32 de biți? Pentru că ambele versiuni arată la fel, trebuie să știți unde să vă uitați. Cea mai simplă metodă de a vă da seama este să verificați Sistem în Panoul de control.

Pentru aceasta, faceți clic pe butonul Start, faceți clic pe Panoul de control, tastațiSistem în caseta de căutare, apoi faceți clic pe Sistem. Sub Sistem, lângă Tip sistem, este posibil să vedeți dacă computerul execută un sistem de operare pe 32 sau pe 64 de biți.

Drivere și programe pe 32 de biți versus drivere și programe pe 64 de biți

Dacă executați o versiune Windows pe 64 de biți, computerul necesită un driver pe 64 de biți pentru fiecare piesă de hardware instalată pe computer sau conectată la el. De exemplu, dacă încercați să instalați o imprimantă care are disponibil doar un driver pe 32 de biți, aceasta nu se va instala pe o versiune de Windows pe 64 de biți. Dar vestea bună este că astăzi există zeci de mii de dispozitive disponibile cu drivere pe 64 de biți, pe careWindows le poate găsi și instala automat pentru dvs.

Pentru ca producătorii de hardware să câștige o siglă „Compatibil cu Windows 7”, hardware-ul lor trebuie să aibă drivere pentru versiunile de Windows pe 32 și pe 64 de biți. Dacă vedeți această siglă, nu trebuie să vă întrebați dacă hardware-ul va funcționa cu versiunea Windows pe 64 de biți.

Spre deosebire de drivere, majoritatea programelor proiectate pentru un computer care execută o versiune pe 32 de biți de Windows vor funcționa bine pe un computer care execută o versiune Windows pe 64 de biți. (Excepțiile de reținut sunt programele antivirus.) Totuși, majoritatea programelor proiectate în mod specific pentru o versiune deWindows pe 64 de biți se vor executa adesea mai rapid, mai ales dacă acestea implică activități intensive precum editarea video de înaltă definiție sau operarea unei baze de date mari.

Aveți posibilitatea să verificați disponibilitatea driverelor și programelor pe 64 de biți online la noul Centru de compatibilitate Windows 7. Acest lucru poate fi util dacă vă gândiți să cumpărați o imprimantă nouă, de exemplu, și doriți să vă asigurați că este disponibil un driver pe 64 pe biți înainte să o cumpărați - sau dacă doriți să aflați dacă există versiuni pe 64 de biți ale programelor dvs. preferate.

Centrul de compatibilitate Windows Vista listează, de asemenea, disponibilitatea driverelor pe 64 de biți pentru mii de produse hardware și vă spune dacă există versiuni pe 64 de biți disponibile pentru mii de programe.

Există alte considerații atunci când instalați hardware și programe într-o versiune deWindows pe 64 de biți. Pentru mai multe informații, consultați Informații despre hardware și software pentru versiunile de Windows pe 64 de biți.

Portul Paralel

Începând cu calculatorul IBM PC original (introdus în anul 1981), firma IBM a definit un port paralel standard pentru imprimantă. Acest port reprezenta o alternativă la portul serial mai lent, fiind utilizat mai ales pentru conectarea imprimantelor matriciale mai rapide. Definiţia iniţială s-a regăsit în adaptorul pentru imprimantă (“IBM Printer Adapter”) şi adaptorul pentru monitor monocrom şi imprimantă (“IBM Monochrome Display and Printer Adapter”). 

 Ulterior, portul paralel a devenit mijlocul prin care se puteau conecta la calculator periferice cu performanţe mai ridicate, ca unităţi de partajare a imprimantelor, unităţi portabile de discuri, unităţi încasetate de bandă şi unităţi CD-ROM. Pentru aceste periferice se utilizau porturile paralele îmbunătăţite (EPP,  ECP). În prezent, portul paralel este utilizat doar într-o măsură redusă pentru conectarea unor periferice, fiind înlocuit de alte interfeţe, cum este interfaţa USB. 

Totuşi, portul paralel permite conectarea la calculator a unor periferice mai vechi sau a unor echipamente simple care nu dispun de controlerele complexe necesare pentru interfeţe cum sunt USB sau FireWire. 

 În această lucrare se prezintă portul paralel standard  SPP (Standard Parallel Port). Porturile paralele îmbunătăţite vor fi prezentate în lucrarea următoare. 

 1.2. Conectori şi cabluri 

 Portul paralel al calculatorului utilizează un conector mamă DB-25S cu 25 de contacte sub formă de pini, aflat pe panoul din spate al calculatorului. Din cele 25 de contacte, 17 sunt utilizate pentru liniile de semnal, iar 8 ca linii de masă. Liniile de semnal sunt împărţite în trei grupe: 

• Control  (4 linii) 

• Stare  (5 linii) 

• Date  (8 linii) 

Acest conector a fost standardizat ulterior de organizaţia IEEE, cu denumirea de conector IEEE1284-A.

Ce să mai citim?

Robotul ADN ar putea ucide celulele canceroase

SARS a fost o boală relativ rară; la sfârșitul epidemiei, în iunie 2003

Fii propriul tău nutriționist

Planet REBOOT

Votăm un Deputat BUN

Ttatăl fondator al Uniunii Europene. 

Colonizarea de pe Marte !

Imprimantele conectate la portul paralel al calculatorului utilizează un conector cu 36 de contacte, cunoscut sub numele de Centronics, după numele firmei Centronics Data Computer Corporation care a utilizat pentru prima dată acest conector pentru imprimantele produse de aceasta în anii 1970. Contactele acestui conector sunt sub formă de lamele. Asignarea semnalelor pentru acest conector a fost modificată de mai multe ori. Prima variantă a fost cea definită de firma Centronics. În anul 1981, IBM a modificat câteva din conexiunile conectorului. În final, în anul 1994 IEEE a efectuat unele modificări ale asignării semnalelor şi a standardizat conectorul cu denumirea de conector  IEEE 1284-B

În cazul în care nu se dispune de un port paralel  bidirecţional, este totuşi posibilă utilizarea portului paralel unidirecţional ca port de intrare. Prin înscrierea valorii FFh în registrul de date,  orice semnal TTL extern cu valoarea logică 0 va fi citit, probabil, ca 0 în registrul de date. Un semnal TTL

extern cu valoarea logică 1, sau lipsa unui semnal, va permite pinului să rămână la valoarea logică 1 şi va fi citit ca 1 în registrul de date. O asemenea utilizare a portului nu este însă recomandată, deoarece forţează circuitul utilizat pentru implementarea portului paralel şi poate cauza deteriorarea acestuia. 

De notat că, spre deosebire de porturile IBM originale, realizate cu circuite MSI TTL, cum este circuitul 74LS374, porturile paralele mai recente sunt implementate prin controlere aflate în setul de circuite de pe placa de bază, cu caracteristici electrice şi costuri de înlocuire diferite. 

 Metoda recomandată pentru utilizarea portului paralel unidirecţional pentru intrare este folosirea liniilor de stare ale portului. Există un număr de 5 linii de stare, care permit transferul datelor de la un echipament extern conectat la portul paralel. Starea acestor linii poate fi citită din registrul de stare, în 

poziţiile  S7,  S6,  S5,  S4 şi  S3. De notat că bitul  S7 este inversat. Această metodă nu permite însă transferul simultan a 8 biţi de date de la un echipament extern. 

Figura 1.3. Utilizarea unui multiplexor 74LS157 pentru transferul datelor de la un echipament extern

 O soluţie la această problemă constă în transferul celor 8 biţi de date în două etape, liniile de date ale echipamentului extern fiind conectate la liniile de stare ale portului paralel prin intermediul unui multiplexor 2:1 cu 4 căi. Se poate utiliza, de exemplu, circuitul 74LS157; conectarea acestui circuit este 

ilustrată în figura 1.3. Atunci când intrarea  A / B a circuitului este 0 logic, sunt selectate liniile de intrare 1A, 2A, 3A şi 4A, iar atunci când intrarea  A / B este 1 logic, sunt selectate liniile de intrare 1B, 2B, 3B şi 1. Portul paralel standard  7 4B. Selecţia intrărilor se realizează cu unul din semnalele de control, de exemplu, cu semnalul nStrobe. 

Ieşirile Y ale circuitului sunt conectate la 4 din liniile de stare ale portului paralel. Cele două valori de câte 4 biţi sunt combinate apoi într-un octet prin program. Dezavantajul acestei soluţii constă în viteza redusă. 

 O altă soluţie de utilizare a portului paralel unidirecţional pentru intrare constă în folosirea a 4 linii ale registrului de control, şi anume, a liniilor nStrobe, nAutoFd, nInit şi nSelectIn. Aceste linii sunt conectate la poziţiile C0, C1, C2, respectiv C3, ale registrului de control. De obicei, pentru ieşirile C0..C3 ale acestui registru se utilizează un buffer inversor cu colector deschis, iar ieşirile sunt conectate la +5 V prin rezistenţe (în mod obişnuit, de 4,7 KΩ). Aceste ieşiri au două stări posibile, 0 logic şi starea de înaltă impedanţă. De aceea, un echipament extern poate forţa aceste linii în starea logică 0, fără suprasolicitarea circuitelor interfeţei. Pentru utilizarea biţilor C0..C3 ai registrului de control ca intrări, mai întâi se vor seta ieşirile corespunzătoare la 1 logic prin înscrierea valorii binare  xxxx0100 în acest registru (aceasta se 

datorează inversării biţilor C0, C1 şi C3). După aceea, se va putea citi starea semnalelor externe aplicate la pinii respectivi prin citirea registrului de control. Trebuie să se ţină cont de inversarea biţilor C0, C1 şi C3. 

 În cazul alegerii acestei soluţii, poate apare o problemă dacă echipamentul extern este conectat la portul paralel înaintea iniţializării registrului de control prin program. De exemplu, dacă echipamentul dispune de ieşiri cu tranzistoare în contratimp (“totem-pole”), va apare un conflict în cazul în care intrarea 

este în starea 1 logic şi portul încearcă trecerea acesteia în starea 0 logic. Pentru evitarea acestei probleme, se pot insera drivere sau inversoare cu colector deschis pe liniile conectate la registrul de control.