Se afișează postările cu eticheta Power Suplay. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Power Suplay. Afișați toate postările

sâmbătă, 4 ianuarie 2014

Despre limbajul C

Iniţializare în programare


Acesta este unul dintre cele mai simple programe scrise în C++. În primul rând orice în acest limbaj de programare este o funcție, la fel este și programul principal. Acesta este o funcție care mereu trebuie să aibă denumirea main (în programele Windows este WinMain). Ea întoarce o valoarea întreagă și primește două argumete: argn, ce este un număr întreg, și reprezintă numărul de argumente primite de la linia de comandă, și argv ce reprezintă argumentele în sine (șirurile de caractere). Mai multe despre argv în capitolul următor.
Și ca pentru orice funcție, ca ea să aibă sens, și fiindcă nu facem altceva momentan în program, returnăm valoarea 0. De ce 0? Zero are o semnificație aparte. Ne spune că totul a mers cu bine.

C  oferă o gamă largă de operatori. Operații de genul incrementare cu o unitate/decrementare, și orice operație de tiparul variabilă ia valoarea variabilă și ceva, fie că e adunare, înmulțire, etc. poate să fie scrisă mult mai ușor. Nu e mult, dar de ce avem calculatoare dacă nu să ne facă treaba mai ușoară?

 În categoria lucrurile hulite la C cad o mulțime de puncte iar asta e o consecință directă a faptului că C îți permită o libertate mult mai mare ca alte limbaje. Cel mai afurisit lucru mi se pare verificarea oricărui apel de funcție. C se bazează foarte mult pe librăriile adiționale, parcă e făcut numai din ele, iar aceste librării vin cu funcțiile și tipurile specifice de date. Ei bine, după apelul fiecărei funcții va trebui să se verifice dacă nu a dat vreo eroare. Nu e mare scofală, dar pentru fiecare linie de cod scrisă, vor mai fi alte cel puțin 4 pentru verificare.
Cand se scrie codul unui program, practic se comunica calculatorului pasii pe care trebuie sa-i urmeze pentru a ajunge la un anumit rezultat. Aceasta succesiune de pasi poarta numele de algoritm. Algoritmul este descris cu ajutorul instructiunilor si sintaxelor specifice fiecarui limbaj de programare.
Datele ce vor fi comunicate programului in timpul executiei pentru a ajunge la rezultatul final se numesc date de intrare si vor fi introduce de utilizator printr-un dispozitiv de intrare care poate fi tastatura, mouse si chiar un fisier text.
Datele sau rezultatele obtinute de program in timpul executiei sale se numesc date de iesire si vor fi furnizate utilizatorului printr-un dispozitiv de iesire.
Algoritmul este o notiune primara fara definitie, insa din punct de vedere intuitiv admitem ca un algoritm este o succesiune de operatii realizabile, care au ca scop obtinerea intr-un timp finit a rezultatelor unei probleme, pentru orice set de date de intrare.
Încă de la apariţia sa la începutul anilor '70 limbajul C s-a impus ca lider de necontestat pentru programarea de sistem. Aceasta din urmă cuprinde o clasă largă de programe care interacţionează foarte strîns cu calculatorul şi a căror performanţă o afectează pe a tuturor celorlalte. Un exemplu tipic de astfel de program este sistemul de operare. (El este singurul program care -- de exemplu -- interacţionează cu discul. Toate celelalte programe cer serviciile lui pentru acest scop, prin funcţiile de lucru cu fişiere. De aceea el ``interacţionează strîns cu calculatorul''.)
C are mai multe calităţi care îl fac atît de apreciat de către programatorii de sistem (şi nu numai). Una dintre ele, de care ne vom ocupa în parte în acest articol, este suportul pe care îl oferă pentru dezvoltarea de programe mari, eventual lucrate în echipă. Acest suport este oferit prin nişte mecanisme extrem de simple, dar a căror existenţă are adesea un impact foarte important asupra limbajului însuşi.

 O calitate importantă a obiectelor în C este vizibilitatea.
 Vizibilitatea unui obiect este totalitatea liniilor din program în care el poate fi referit.

Finante si Afaceri  Eu si sotul meu sunt într-adevăr luptă acest salariu.

Ce să mai citim?

Robotul ADN ar putea ucide celulele canceroase

SARS a fost o boală relativ rară; la sfârșitul epidemiei, în iunie 2003

Fii propriul tău nutriționist

INIȚIERE

Daca vrei sa te apuci de programare, o sa ai un drum lung de urmat, care la inceput o sa iti para frustrant de greu.
Partea de inceput :
– Sa te orientezi catre un limbaj mai usor de invatat, si bine documentat cu o comunitate puternica in spate. C++ e mai greoi dar iti faci o baza solida de cunostiinte cu el. C# este mai prietenos cu progamatorul, la fel si Java. PHP este si el destul de usor de invatat.
– Trebuie sa inveti sintaxa si instructiunile limbajului, apoi sa experimentezi, sa te obisnuiesti cu erorile si semnificatia lor, iar apoi sa inveti cum sa le repari.
– Sa incerci sa experimentezi cu tot felul de algoritmi si sa ii intelegi, apoi sa incepi sa intelegi tot felul de paradigme si tehnici de programare si structurare a codului, cunoscute ca “best practice”.
– Sa iti faci mici progamele, dupa idei proprii si nu numai. Doar facand exemple practice sau amuzante vei avea satisfactie. E o greseala sa te avanti la un proiect urias, pentru ca te vei bloca la un momenta dat, si vei renunta la proiect si poate chiar la programare .
– Sa te axezi doar pe un limbaj, abia dupa ce capeti experienta sa treci la altele.
– Sa incerci sa te angajezi pe un post de junior la vre-o firma. Chiar daca e prost platit la inceput, conteaza foarte mult ca o sa lucrezi intr-un mediu organizat, nu o sa ai timp de pierdut pe facebook/blog/9gag/youtube, dar cel mai important lucru este ca vei avea pe langa tine oameni care te pot ajuta cu atunci cand nu vei avea solutii la probleme ce le vei intampina. Ei iti vor face review la cod, iti vor da sfaturi despre cum poti sa il imbunatatesti sau ce algoritmi/paradigme sa folosesti . Conteaza foarte mult sa ai oameni cu experienta pe langa tine.
In continuare :
– Dupa ce ai aprofundat un limbaj, vine timpul sa te uiti si peste alt limbaj. O sa vezi ca unele sunt foarte asemantoare ca sintaxa (C# si Java), unele sunt mai ciudatele si mai greu de invatat . Desi sintaxa difera, conceptele si algoritmii suntasemanatoare, ceea ce te va ajuta sa inveti mai rapid un nou limbaj de programare, pentru ca trebuie sa iti bati capul doar cu sintaxa si erorile specifice acelui limbaj.
Exista mai multe tipuri de aplicatii in functie de care poti sa iti alegi limbajul de programare.
– Aplicatii Embeded : faci aplicatii ce functioneaza pe microcontrolere si echipamente hardware (automotive/retelistica/telecumnicatii) . Limbajele cele mai des folosite sunt : C,C++,Pyton. Ce e mai urat si demotivant la aceste limbaje e ca nu iti ofera un rezultat imediat vizual al codului scris de tine, iar efectul il poti observa daca echipamentul pentru care ai scris cod functioneaza bine . Ex :daca franele unei masini,controlate de un microcontroller, functioneaza cum trebuie. Un releul GSM livreaza pachetele de date bine .. etc

Planet REBOOT

Votăm un Deputat BUN

Ttatăl fondator al Uniunii Europene. 

Colonizarea de pe Marte !

– Aplicatii Desktop : faci aplicatiipentru Windows,Linux,Mac. In marea majoritate trebuie sa proiectezi si interfete grafice . Partea frumoasa la astfel de aplicatii este ca obtii destul de repede ceva ce functioneaza si arata a program . Limbaje folosite des : C#,C++,Java,Python .
– Aplicatii web : faci aplicatii ce ruleaza pe un server, si livreaza un rezultat intr-un browser. Aici cele mai populare sunt PHP, ASP.net, Ruby. De obicei la aplicatiile web trebuie sa cunosti HTML si CSS pentru partea de prezentare/aspect , PHP/ASP.NET/Ruby pentru partea ce livreaza rezultatele unor procesari de date si Javascript pentru chestii fancy ce poti sa le faci in browser.
– Aplicatii pentru servere sau servicii : De obicei sunt programe ce ruleaza in background-ul sistemului de operare, si ideplinesc diferite functii. Un server web de exemplu e un programel care ruleaza in background si livreaza rezultate atunci cand cineva il acceseaza. De obicei el nu are interfata grafica, ci penutr ele se fac programele auxiliare ce au interfata grafica. Astfel de programe/aplicatii tin lumea moderna in miscare.
Daca te apuci de programare si constati ca nu iti place, poti oricand sa te orientezi catre QA sau Testare si Validare.
Orice firma care are dezvolta aplicatii in mod profesionist, are si un departament de testare. Lumea ii numeste “testeri” pe cei care lucreaza in domeniul acesta.
Aici trebuie sa testezi functionalitatea unui program dupa anumite scenarii, sa descoperi bug-uri si sa le raportezi. E o munca nu foarte grea, dar destul de monotona, pentru ca sunt cazuri in care in fiecare saptamana testezi acelasi produs, aceleasi scenarii.
O sa ajungi sa inveti proiectul si de aici poti s avansezi catre Support . Oamenii care lucreaza aici, ofera suport tehnic si consultanta pentru cei ce folosesc proiectul. Aici e mai dinamica treaba, pentru ca apar mereu situatii diferite.
O paine buna in IT poti sa mananci ca System Administrator, fie pe Linux, fie pe Windows.
Salariile in cazul celor de la QA sau System Administrator sunt mai mici decat ale unui programator, dar oricum mult peste salariul mediu din Romania.
Oricarea ar fi directia pe care o sa o urmezi daca vrei sa intrii in industria IT, sa o faci cu entuziasm si curiozitate. Daca nu iti place o tehnologie sau un limbaj cauta altul care iti place. Nu are rost sa iti tocesti neuronii si nervii cu ceva ce nu iti place.
Eu lucrez in domeniu de 7 ani, am trecut prin toate etapele si majoritatea limbajelor enumerate de mine mai sus. Am schimbat tehnologii si limbaje cand nu mi-a mai placut, deoarece scade productivitatea cand faci ceva ce nu iti place, si afecteaza si salariu si starea de spirit.
Recomand și TreeHouse pentru a face primii pași în programare: HTML, CSS, JS și PHP la nivel intermediar, Ruby și Java pentru Android de la cel mai de jos nivel la nivel mai avansat.
Uite, dacă deja știi blogging, poate întrebări de computational linguistics te-ar interesa, ori pur și simplu baze de date. Vezi ce anume te interesează și ce ar putea fi nou, apoi nu-ți mai rămâne decât să-ți alegi instrumentele potrivite (Python, SQL, ce-o fi).
Cumva legat de domeniul in care lucrez eu :
http://www.payscale.com/research/US/Job=SAP_ABAP_Programmer/Salary
Se aseamana un pic cu SQL si se cauta intr-o veselie.
La noi la facultate, sunt destul de interesati sa ne faca “buni de angajat”, ca doar de-aia studiem business administration cu focus pe business information management. in timpul bachelorului ne-au invatat Java si putin SQL, iar acum, la master, continuam cu SQL, dar ne concentram si pe UML, care e un pic altceva. am inteles de la o prietena care s-a angajat intre timp (ca project manager pe information systems, cu salariul peste nivelul pietei) ca cel mai bine i-a prins UML si il foloseste mai mult decat ce am invatat la arhitectura IT, de exemplu.
Conteaza sa iesi din inertia in care te gasesti in punctul zero si sa te pui in miscare deprinzand nu detaliile unor limbaje ca Java sau C#, ci abilitati de gandire care sa te ajute sa construiesti programe in orice limbaj. Odata deprinse fundamentele, trecerea de la un limbaj la altul va fi o treaba destul de usoara
Mai multe despre acest subiect am vorbit aici: http://igotopia.ro/vreau-sa-invat-programare-cum-sa-fac-4-pasi/  (^– nu e doar teorie, ai acolo tutoriale amuzante (in limba romana) pe care le poti testa imediat in browser)

Ideea e urmatoarea:
  1. Intai invata “literele” (adica instructiunile de baza pe care le cunoaste un calculator).
  2. Si invata cum poti lega “literele” in “cuvinte” valabile (adica cum poti grupa instructiunile de baza pentru a scrie programe corecte).
  3. Iar apoi invata cum poti lega “cuvintele” in “fraze” (adica cum poti lega intre ele diverse programe pentru a construi programe mai complexe).
  4. Si abia la urma, dupa ce vei stapani astfel “limba”, iti vei putea pune problema utilizarii unui anumit “stil literar” (gen C++, Java, sau PHP). Altfel te arunci intr-un bazin de cinci metri fara sa stii sa inoti.
Dacă sunteți un programator incepator Java decât am recomanda BlueJ deoarece este conceput pentru a preda programare de bază. Este un pic tăiat în jos, inclusiv doar caracteristicile de bază, dar are toate elementele esențiale și are o componentă vizuală frumos, care este util pentru a ajuta începători înțeleagă conceptele de obiecte, de coeziune și de cuplare. De asemenea, a verifica afară Java Tutoriale .Dacă sunteți în căutarea pentru un IDE complet, mi-ar merge pentru NetBeans .


Ce software-ul este folosit pentru programare Java?
Sunt pe cale de a învăța de programare Java și vreau să știu ce software-ul se instalează astfel încât i se poate începe practicarea a avea un start cap înainte de începerea mele de școlarizare.
Dacă tocmai ați început să învețe, atunci e mai bine să nu utilizeze nici un IDE întâi. Începe de la bază. Prima descărca și instala JDK 1.6 de la http: //java.sun.com/javase/downloads/wid ... 
După ce îl instalați, setați calea, astfel încât Windows va fi capabil să găsească compilator java. Path este setat ca aceasta: Start -> Panou de control -> Sistem -> Advanced Click pe Variabile de Mediu, în conformitate cu variabile de sistem, găsi PATH, și faceți clic pe ea.In Editare ferestre, modifica PATH prin adăugarea de locația directorul bin din JDK nou instalat la valoarea de PATH, de exemplu, C: \ Program Files \ Java \ jdk1.6.0 \ bin, Închideți fereastra. Scrie o clasă HelloWorld java. Compilarea și rulați-l de la linia de comandă. Noroc!

Principalul lucru care aveți nevoie este kit-ul Java devlopment pe care le descărcați de la http://sun.java.com. Că vă oferă instrumentele de care aveți nevoie linia de comandă, javac (compilatorul) si Java (runtime). Orice altceva este opțională. Ai putea cod în Notepad, dacă ai vrut să (de fapt, ai putea face asta cu orice limbaj de programare, dar aproape nimeni nu face asta). Dacă doriți o cu drepturi depline IDE, uita-te la fiecare Eclipse sau NetBeans. Dacă doriți un editor de text cu unele funcții mai avansate, uita-te pentru Notepad ++
Mulți oameni folosesc Eclipse de la www.eclipse.org. Cu toate acestea, există de tone de (medii de dezvoltare integrate) IDE de acolo. Puteți chiar pur și simplu folosi doar Notepad și instala JDK pe mașina dvs. și rulați-l prin linia de comandă. Presupun că utilizați Windows. Eclipse functioneaza pe Linux prea, nu sunt sigur despre mac.  http: //en.wikipedia.org/wiki/Java_Develo ...
Vă recomandăm să vizitați site-ul Sun Java Tutorial. Ea are un link de descărcare NetBeans IDE și utilizează ca exemple săi.http://java.sun.com/docs/books/tutorial/ nu doar face pe JDK, NetBeans primi. Veți vedea link-ul de pe acea pagina. 
Puteți obține detalii despre JAVA aici, http://en.wikipedia.org/wiki/Java_ (progr ...
JDK (kit de dezvoltare Java) pe site-ul sun.microsoft care este interfață bazată pe caracter .. (folosind notepad) sau pentru IDE, fasole net ... 
Cele mai bune 2 compilatoare gratuite l-am folosit au fost Eclipse și NetBeans




PHP-ul se invata relativ usor, cata vreme intelegi niste concepte de baza si ai posibilitatea de-a asimila cunostinte rapid si “din mers”.  Daca alegi sa faci web development, poti merge de exemplu pe combinatia PHP / MySQL / HTML / CSS / JavaScript / Ajax. Par multe – dar de invatat le inveti pe parcurs, pas cu pas – si inveti sa combini deseori tehnologiile ca sa obtii rezultatul dorit. Cele mai bine plătite sunt: C++, PHP-MySql şi Java (nu neapărat în ordinea asta).
Oricum, din clipa în care ai început să înveţi un limbaj de programare ajungi să înveţi câte puţin din fiecare.
Aşa că, de exemplu, dacă vrei să înveţi PHP, o să ajungi să trebuiască să cunoşti şi MySql, HTML, CSS, JavaScript, jQuery, jSon, XML şi alte câteva.
Dacă nu te sperie toate denumirile astea, un început bun e site-ulhttp://www.w3schools.com. Aia e baza. Apoi, treci la ceva mai avansat.
MDN e o alegere mult mai buna. Si poti foarte bine sa-i intrebi direct pe oamenii care fac standardele. Multi sunt pe twitter si garantez ca sunt foarte abordabili si foarte dispusi sa ajute daca te vad ca faci un efort.
Dar daca vrei sa incerci sa vezi ce ti-ar placea, ai la dispozitie o multime de cursuri online. Daca te tenteaza programarea web, poti sa incepi prin a te uita sub capota blogului si a te juca pe acolo. In momentul in care strici ceva, o sa ai un motiv al dracului de bun sa inveti cum sa modifici.
lucruri de baza in programare pentru analiza pe cod  
Limbajul de programare e doar un fel de interfata, care se poate invata mai repede sau mai incet. Mai greu si mai important este sa inveti niste lucruri precum algoritmi, functii. Or, lucrurile astea se invata prin foarte mult exercitiu, incepand de la lucruri foarte simple. Un exemplu simplu ar fi de exemplu, sa gasesti mai multe metode de generare si afisare a sirului Fibonacci in acelasi limbaj de programare. Multe exercitii https://projecteuler.net/
la nivel global nu stiu sa fie ceva mai bine platit decat Objective C. Aici se poate vedea foarte bine axioma cu cererea si oferta. Cu cat sunt mai putini specialisti pe un anumit limbaj, cu atat se va plati mai bine.
Limbajele depind foarte mult unele de altele, pentru ca obiectul lor difera, iar intr-un proiect mai mare va trebui sa se lucreze cu mai multe limbaje de programare.
Pentru cei care vor sa se apuce de invatat, eu as recomanda sa inceapa cu C# pentru fundamente. Apoi multe, multe probleme de pe project-euler. Apoi trebuie ales un anumit limbaj in functie de interesele celui care vrea sa invete. Daca vrea sa se axeze pe web atunci ASP.NET, php, mysql, css, html, java, python etc. Daca atractia e mai mare pentru partea de software C++, SQL, JSON, Objective C.

Java nu are nevoie de nimic special pentru a începe. Ai putea descărca codul SDK, tipul în editorul de texte favorit și tu ești sus și să fie difuzate. Sunt presupunând că mă întrebi despre un IDE, deși, care vă permite să organizați fișierele în proiecte, are evidențierea sintaxei, cod de finalizare, etc. Aceasta depinde de ceea ce folosește școala dumneavoastră. Unul populare folosite în școli aici este numit Eclipse ( http://www.eclipse.org/ ).


Daca inveti PHP vei invata imediat si HTML, CSS, JAVA, MYSQL pentru ca vei avea nevoie, asa vei invata pe plus 4 limbaje asemanatoare si vei sti cum sa le pui in ordine pentru ca au legatura .





miercuri, 24 octombrie 2012

Eliberează-ți Memoria Ram - Free

RAMRush este un management de memorie liberă și instrument de optimizare . 

Un utilitar excelent , gratuit , care optimizeaza , eliberînd Memoria Ram de informatii inutile , ramase pe parcursul rularii diferitelor programe !
Imbunatatirea funtionarii computerului tau , v-a fi vizibila si evidenta !

Se poate eficient optimiza uzanțele de memorie de sistem pentru Windows, elibera memoria RAM fizică și să facă sistemul să funcționeze mai bine. RAMRush folosește un mod inteligent de a gestiona memoria fizică și permite munca RAM într-o performanță mai bună. Acesta vă va ajuta săprevină blocarea sistemului, pierderi de memorie și menține computerul dvs. să ruleze mai eficient.RAMRush este ușor și puternic pentru a utiliza atât pentru începători cât și de experți. NO experiență sau aptitudini necesare!
RAMRush este un freeware , ai putea descărca și de a folosi gratuit. 100% CLEAN! Nu Spyware sau Adware!


Ce să mai citim?

Robotul ADN ar putea ucide celulele canceroase

SARS a fost o boală relativ rară; la sfârșitul epidemiei, în iunie 2003

Fii propriul tău nutriționist


Descarca RAMRush


RAMRush Caracteristici principale

  • Creșterea performanței sistemului
  • Creșterea cantitatea de memorie disponibilă
  • Defragmentare memorie de sistem fizic
  • Recuperare de memorie din aplicațiile Windows
  • Scoateți pierderi de memorie
  • Prevenirea accidentelor de sistem cauzate de probleme de memorie
  • Afișarea datelor în timp real uzanțele CPU și memorie RAM
  • Rapidă pentru a face optimizarea
  • Click aici pentru a face optimizarea
  • Mod de relaxare în tava pentru Windows
  • AutoOptimize sprijin modul de
  • Linia de comandă Mod de sprijin (de exemplu: "PATHOFRAMRUSH / RAMRush.exe-AutoOptimize")

Un ghid rapid pentru RAMRush

Aici este un ghid rapid pentru tine de a utiliza RAMRush: 
1. Descărcați și instalați-l RAMRush . 2 Pornește-l . 3 Cand mutati cursorul mouse-ului în zona pictograma tavă, veți vedea fereastra de mai jos ca RAMRush . 4 Ai putea faceți clic pe " Start Optimizați ", sau dublu-clic pe pictograma tavă RAMRush , sau apăsați combinația de taste "Ctrl-Alt-O "pentru a face acțiunea optimiza acum
Ghid de RAMRush

Sistem RAMRush Cerințe

Sisteme de operare suportate

Windows 98, Windows ME, Windows 2000, Windows XP, Windows 2003, Windows Vista, Windows 2008 și Windows 7

marți, 16 octombrie 2012

USB Port Convert 5V - 12Volt

12Volt from USB Port

12Volt from USB Port
Folosind acest circuit putem converti 5V DC de la portul USB al computerului la 12V DC și un circuit ca acesta va găsi o mulțime de aplicații în sistemele alimentate prin USB. Inima acestui circuit este IC LT1618, care este un convertor de creștere constantă a curentului constant. IC-ul are o gamă largă de tensiune de intrare de 1,8 până la 18V DC și tensiunea de ieșire poate fi de până la 35V DC.

În rezistențele de circuit R1, R2 setează tensiunea de ieșire. Pinul 9 este pinul de oprire, mai puțin de 0,3V la acest pin va opri IC-ul. Pinul patru este pinul actual de reglare a sensului. Tensiunea de curent poate fi redusă prin aplicarea unei tensiuni DC la acest pin. Dacă nu este necesară această reglare, conectați acest pin la masă și puteți omite componentele R3, R5 și Q1.


Notes
  • C2 and C3 must be rated at least 15V.
  • Less than 0.3V at the shutdown pin will shutdown the IC.
  • Output voltage is governed by the following equation R1 = R2 (  (Vout /1.263V) -1).

Ce să mai citim?

Presa franceză , pune întrebări incomode care ar putea face lumină în plandemia 

Robotul ADN ar putea ucide celulele canceroase

SARS a fost o boală relativ rară; la sfârșitul epidemiei, în iunie 2003

Fii propriul tău nutriționist

Planet REBOOT

Votăm un Deputat BUN

Ttatăl fondator al Uniunii Europene. 

Colonizarea de pe Marte !

Cum lucrează porturile USB ?

Ce este USB?
Lucruri ca Zip drives, ce necesită o conexiune de înaltă viteză cu un calculator, folosesc portul paralel, dar deseori fără prea mare succes datorită vitezei limitate.


Modemurile folosesc de asemenea portul paralel, anumite imprimante şi diferite alte lucruri ca Palm Pilots sau camere digitale. Majoritatea calculatoarelor au cel mult două porturi seriale, aceste porturi fiind de obicei foarte lente. Dispozitivele ce necesită conexiuni mai rapide vin cu carduri proprii, carduri ce trebuie să se potrivească într-un slot de card din interiorul calculatorului. Din nefericire, numărul de sloturi de card este limitat şi aveţi nevoie de un specialist în electronică pentru instalarea software-ului pentru unele carduri.
Scopul USB este de a înlătura toate aceste dificultăţi. Universal Serial Bus vă oferă o modalitate unică, standardizată, uşor de folosit de conectare a cel mult 127 de dispozitive la un calculator. Fiecare dispozitiv poate consuma până la 6 megabits pe secundă (Mbps) de lărgime de bandă, ceea ce este suficient pentru marea majoritate a dispozitivelor periferice ce se pot conecta la un calculator.


Conectorul rectangular este un conector tipic USB aflat în spatele calculatoruluiAproape orice periferic realizat acum are o versiune USB. Un exemplu de listă de dispozitive USB pe care le puteţi cumpăra astăzi include: Imprimante, Scannere, Joystick-uri, Flight yokes, Camere digitale, Webcams, Plăci achiziţie de date, Modem-uri, Boxe, Telefoane, Videotelefoane, “Storage devices” cum ar fi Zip drives, Network connections.

Conectarea unui dispozitiv USB la un calculator este simplă: se introduce conectorul USB al dispozitivului în conectorul USB din spatele calculatorului.<


Un conector USB tipic pentru un dispozitiv, denumită o conexiune “A”


O conexiune “B” tipică
Dacă există un dispozitiv nou, sistemul de operare îl detectează automat şi cere discheta cu driverul. Dacă dispozitivul a fost deja instalat, calculatorul îl activează şi începe să comunice cu el. Dispozitivele USB pot fi conectate şi deconectate oricând.
Multe dispozitive USB au încorporat propriul cablu ce are pe el o conexiune “A”. Dacă nu are acest cablu, dispozitivul are un socket pe el ce acceptă un conector “B” USB.
Standardul USB foloseşte conectori “A” şi “B” pentru a evita confuziile:

- Conectorii “A” se leagă “upstream” către calculator.
- Conectorii “B” se leagă “downstream” şi se conectează cu dispozitivele individuale.

Folosind diferiţi conectori la capătul upstream şi downstream nu mai există confuzii: dacă se conectează conectorul “B” al cablului USB la un dispozitiv, dispozitivul va funcţiona. În mod asemănător, se poate conecta u n conector “A” într-un socket “A”.
Nu mai sunt porturi libere?
Majoritatea calculatoarelor ce se comercializează astăzi au unul sau două socket-uri USB. Dată fiind mulţimea de dispozitive USB de pe piaţă, se poate ajunge în situaţia în care nu mai există socket-uri libere.

    

Un hub cu patru porturi USB acceptă 4 conexiuni “A” De exemplu, pe calculatorul la care scriu chiar acum, am o imprimantă USB, un scanner USB, un Webcam USB şi o conexiune de reţea USB. Calculatorul meu are doar un conector USB, astfel că se pune întrebarea: “Cum conectezi toate celelalte dispozitive?”
O soluţie facilă pentru rezolvarea acestei probleme este cumpărarea unui hub USB ieftin. Standardul USB suportă până la 127 de dispozitive, iar hub-urile USB fac parte din standard.
Un hub are în mod obişnuit patru noi porturi, dar poate avea mult mai multe. Conectaţi hubul la calculator, iar apoi conectaţi dispozitivele (sau alte hub-uri) la hub. Prin înlănţuirea hub-urilor se pot realiza multe porturi USB pe un singur calculator.
Hub-urile pot fi alimentate sau nealimentate. Aşa cum veţi vedea mai jos, standardul USB permite ca dispozitivele să se alimenteze din conexiunea USB. Evident că un dispozitiv ce are nevoie de putere mare de alimentare, cum ar fi o imprimantă sau un scanner, vor avea propria lor sursă de alimentare, dar dispozitivele ce necesită putere mică de alimentare, cum ar fi mouse-ul sau camerele digitale, pot fi alimentate de la bus. Energia necesară pentru alimentare (până la 500 de miliamperi la o tensiune de 5 volţi) provine de la calculator.
Dacă există multe dispozitive ce au sursă proprie de alimentare (cum ar fi imprimante sau scannere), hub-ul nu trebuie să fie alimentat - niciunul dintre dispozitivele conectate la hub nu necesită energie suplimentară de alimentare. Dacă există multe dispozitive fără alimentare proprie (cum ar fi mouse sau camere), aveţi nevoie de un hub alimentat. Hub-ul are propriul transformer ce alimentează bus-ul, astfel că dispozitivele periferice nu încarcă sursa de alimentare a calculatorului.

În spatele scenei
Universal Serial Bus are următoarele caracteristici:
Calculatorul funcţionează ca “host”. Se pot conecta până la 127 de dispozitive la host, direct sau prin intermediul hub-urilor USB. Cablurile individuale USB pot avea maxim 5 metri; folosind hub-uri, dispozitivele pot fi situate până la o distanţă de 30 de metri de host.
Busul are o rată maximă de date de 12 megabiţi pe secundă.


Interiorul unui cablu USB Există două fire pentru alimentare -- +5 volţi (roşu - R) şi masa (maro - M) - şi o pereche de fire răsucite (galben - G şi albastru - A) pentru date. Cablul este ecranat.
Oricărui dispozitiv individual îi pot fi alocaţi până la 6 megabiţi pe secundă (evident că nu poate exista mai mult de un dispozitiv ce necesită mai mult de 6 Mbps, altfel s-ar depăşi valoarea maximă de 12 Mbps a busului). Un cablu USB are două fire pentru alimentare (+5V şi masa) şi o pereche de fire răsucite pentru date. Pe firele de alimentare calculatorul poate livra până la 500 de miliamperi la 5 volţi. Dispozitivele ce necesită putere mică pentru alimentare (cum ar fi mouse-ul) pot fi alimentate direct de la bus. Dispozitivele ce necesită putere mare pentru alimentare (cum ar fi imprimanta) au propria sursă de alimentare şi consumă o putere minimă de pe bus. Hub-urile pot avea propria sursă de alimentare pentru a furniza putere dispozitivelor conectate la el. Dispozitivele USB sunt “hot-swappable”, ceea ce înseamnă că ele pot fi conectate sau deconectate de la bus oricând. Multe dispozitive USB pot fi puse în starea de sleep de calculatorul host atunci când calculatorul intră în starea de “power-saving”.
Dispozitivele conectate la un port USB folosesc cablul USB pentru alimentare şi pentru date.
Atunci când host-ul este alimentat, acesta interoghează dispozitivele conectate la bus şi le dă la fiecare câte o adresă. Acest proces se numeşte enumerare - dispozitivele sunt de asemenea enumerate atunci când se conectează la bus. Host-ul află de asemenea de la fiecare dispozitiv ce tip de transfer de date doreşte:
Întrerupere - Un dispozitiv cum este mouse-ul, ce va trimite foarte puţine date, va alege acest mod de lucru.
Bulk - Un dispozitiv cum este imprimanta, ce primeşte date în pachete foarte mari, foloseşte modul de transfer bulk. Către imprimantă este trimis un bloc de date (în pachete de 64 byte), blocul fiind verificat apoi.
Asincron - Un dispozitiv de tip streaming (cum sunt boxele) foloseşte modul asincron. Fluxul de date este în timp real între dispozitiv şi host şi nu se face corectare a erorilor. Host-ul poate de asemenea trimite comenzi sau cere parametri folosind pachete de control. Pe măsură ce dispozitivele sunt enumerate, host-ul calculează lărgimea de bandă totală necesară pentru dispozitive. Ele pot consuma până la 90 de procente din lărgimea de bandă de 12 Mbps disponibilă. În momentul în care este folosită 90 de procente din lărgimea de bandă, host-ul nu mai permite accesul pentru alte dispozitive asincrone sau în întreruperi.
Pachetele de control şi pachetele pentru transfer de tip bulk folosesc lărgimea de bandă ce rămâne, care este de cel puţin 10 procente din lărgimea de bandă. Universal Serial Bus divide lărgimea de bandă disponibilă în cadre, iar host-ul controlează aceste cadre. Cadrele conţin 1.500 bytes, iar un cadru nou începe la fiecare milisecundă. În timpul unui cadru, dispozitivele asincrone şi în întreruperi primesc un slot, astfel că este garantată lărgimea de bandă necesară. Transferurile bulk şi de control folosesc orice spaţiu rămâne disponibil.


de Marshall Brain        Vezi Sursa info AICI

luni, 15 octombrie 2012

Parallel Port Controller - Portul LPT

LPT Port Switch

LPT Port Switch – permite controlul on/off a 8 relee conectate pe portul paralel (LPT1). Controlul se face independent pe cele 8 iesiri, asadar softul e ideal atat pentru teste, cat si pentru utilizarea in aplicatii de tip home automation.
 

About Parallel Port Controller

Ce să mai citim?

Presa franceză , pune întrebări incomode care ar putea face lumină în plandemia 

Robotul ADN ar putea ucide celulele canceroase

SARS a fost o boală relativ rară; la sfârșitul epidemiei, în iunie 2003

Fii propriul tău nutriționist

Planet REBOOT

Votăm un Deputat BUN

Ttatăl fondator al Uniunii Europene. 

Colonizarea de pe Marte !


This is a very easy and fun to build project that will allow you to control up to eight external devices through your computer's parallel port. You may for instance control different appliances such as lamps, computers, printers, tv sets, radios, music systems, air conditioners, air fans, garden sprinklers and anything else you can think of, all through your computer.

You can do a simple test by connecting a LED directly to a ground and any PINs 2 through 9 of your parallel port. The voltage on the parallel connectors is around 4.5V but it drops to around 2V once you connect the LED. You may use a 100 Ohm resistor if you want to, but it is not necessary since the current is very low.


Parallel Port Controller Software




The Parallel Port Controller is very easy to use and gives you a visual of which devices are turned ON or OFF. In the future versions you will be able to program at what time a particular device should be turned on or off. If you should have any suggestions for any additional features please let us know.

Portul paralel

Descrierea portului.
Portul paralel este proiectat pentru a conecta o imprimantă la computer. Este utilizat pentru CPU pentru a trimite date către imprimantă. În această interfaţă se regăsesc atât semnale de intrare cât şi de ieşire. Scopul acestor semnale este de a avertiza computerul asupra stării imprimantei şi de a o controla. Opt biţi de date transferă toate informaţiile trimise la fiecare impuls de ceas.
Hardware-ul acestui port este format din 8 biţi de date ieşiri, 5 biţi de control intrări şi 5 biţi de control ieşiri. Semnalele de control sunt listate mai jos:
Ieşiri:
STROBE/: Comunică imprimantei când cei opt biţi de date sunt gata pentru a fi citiţi. Este trecut pe nivelul logic “0” când datele sunt pregătite.
INIT/: Resetează imprimanta.
SLCT IN/: Selectează imprimanta când acest semnal ajunge la nivelul logic “0”.
AUTO FD/: Comunică imprimantei să imprime o linie goală urmată de revenirea pe poziţia de repaus a capului de printare.
D0-D7: Biţi de date.
Intrări:
ACK/: Comunică CPU-ului faptul că datele au fost corect recepţionate.
BUSY: Imprimanta setează acest semnal când buffer-ul de recepţie este plin. Computerul va înceta să mai transmită date.
SLCT: Comunică computerului prezenţa imprimantei.
ERROR/: A survenit o eroare. CPU nu mai transmite date.
PE: Imprimanta nu mai are hârtie.
Toate aceste semnale apar la un conector cu 25 pini. Toţi biţii prezintă nivele logice TTL.

Adresarea portului
(vezi Tabelul 1.1)

BIT FUNCTION PIN
D0 data 0 2
D1 data 1 3
D2 data 2 4
D3 data 3 5
D4 data 4 6
D5 data 5 7
D6 data 6 8
D7 data 7 9
Sub sistemul de operare MS-DOS se pot gestiona trei porturi paralele denumite LPT1, LPT2 şi LPT3. Deci, putem găsi trei adrese dedicate acestor porturi în memoria PC-ului. Vom studia pentru început adresele dedicate LPT1. Fiecare port paralel utilizează trei adrese ale listei I/O. Pentru LPT1 aceste adrese sunt 378H, 379H şi 37AH.
Portul 378H: La această adresă CPU scrie datele care urmează a fi transmise către imprimantă. Portul este unul de ieşire. Cei opt biţi de date (D0-D7) apar în conectorul de ieşire. În tabelul 1.1 putem observa care pini ai conectorului sunt utilizaţi.
Portul 379H: Acesta este un port de intrare. Semnalele conţinute sunt utilizate de către CPU pentru a afla starea imprimantei. Locaţia acestor biţi este listată în tabelul 1.2.

Data Bits Table
BIT FUNCTION PIN
D0 not used
D1 not used
D2 not used
D3 ERROR/ 15
D4 SLCT/ 17
D5 PE 12
D6 ACK/ 10
D7 BUSY/ 11
Portul 37AH: În acest port computerul scrie semnalele care controlează imprimanta. Prin urmare, acesta este un port de ieşire, vezi tabelul 1.3.
Data Bits Table

Control Bits Table
BIT FUNCTION PIN
D0 STROBE 1
D1 AUTO FD 14
D2 INIT/ 16
D3 SLCT IN/ 17
D4 Habilitation IRQ7
D5 not used
D6 not used
D7 not used

Computerul are trei porturi LPT. Adresele semnalelor de control şi de date pentru fiecare port LPTn sunt listate mai jos. Fiecare port lucrează în acelaşi fel ca şi LPT1.
După cum se poate observa, portul paralel este capabil să controleze canalul de întreruperi IRQ7l. Aceasta este o calitate de bază a portului. În continuare vom prezenta modul de utilizare a acestui semnal.
Adresses of LPTn Tabelul 1.4

PORT DATA STATUS CONTROL
LPT1 378H 379H 37AH
LPT2 278H 279H 27AH
LPT3 3BCH 2BDH 3BEH

Programarea portului
Programele de mai jos sunt exemple despre cum se poate programa portul paralel. Sunt toate compilate cu compilatorul Borland C++ 3.1.
Primul program arată cum să transmiţi un octet către adresele de ieşire ale portului paralel. Este o operaţie foarte uşoară. Funcţia outportb(); trimite un octet către un port I/O specificat. Primul parametru al funcţiei este adresa portului în care se scrie un bit. Al doilea parametru este valoarea octetului ce se transmite. Ambii parametri pot fi definiţi ca variabile. În acest caz primul parametru trebuie să fie de tip unsigned int, iar cel de-al doilea de tip unsigned char.
#include
#include
#include

/********************************************/
/*This program set the parallel port outputs*/
/********************************************/

void main (void)

{
clrscr();
outportb(0x378,0xff);
outportb(0x37a,0xff);
getch();}

Cel de-al doilea exemplu arată cum se poate efectua citirea unui octet de la adresa de intrare a portului paralel. Funcţia principală este utilizată pentru a arăta valoarea octetului pe ecran. Funcţia inportb(); citeşte un octet de la adresa I/O specificată de computer. Parametrul trebuie să fie de tip unsigned int.

#include
#include
#include

/***********************************/
/*This function read parallel port inputs*/
/***********************************/

int Read_Input()

{int Byte;

Byte=inportb(0x379);
return Byte;}

void main (void)

{int PP_Input;

clrscr();
PP_Input = Read_Input;
printf("%d",var);
getch();}
Vezi Sursa Info AiCI

marți, 17 iulie 2012

Partitionarea - Formatarea

PARTIŢIONAREA ŞI FORMATAREA CU UTILITARELE DIN WINDOWS XP



Sistemul de operare Windows XP permite două tipuri de partiţionare, cu ajutorul cărora putem crea atît partiţii NTFS, cît şi FAT 32 sau FAT 16. Primul tip presupune partiţionarea hardiscului înainte de instalarea SO şi are loc în mod DOS, folosind utilitarul care porneşte automat atunci cînd iniţiem procedura de instalare a Windows XP. Faptul că acest tip de partiţionare este legat de procedura de instalare a Windows XP reprezintă un dezavantaj. Al doilea tip presupune partiţionarea după instalarea SO şi are loc în mod Windows, folosind utilitarul de administrare a hardiscului ("Disk Management") inclus în Windows XP. Acest din urmă tip are dezavantajul că este valabil doar dacă partiţia pe care este instalat SO Windows XP nu ocupă tot spaţiul de pe hardisc.

Mai jos vor fi prezentate pas cu pas etapele care trebuie parcurse folosind cele două modalităţi de partiţionare amintite.

1. PARTIŢIONAREA HARDISCULUI ÎNAINTE DE INSTALAREA WINDOWS XP

1.1 AFIŞAREA LISTEI DE PARTIŢII

Să presupunem că avem un hardisc de 30 GB pe care sînt instalate sistemele de operare Windows ME, Windows XP Home Edition şi Linux. Dorim să ştergem partiţiile de pe acest hardisc şi să reinstalăm sistemele de operare pe curat. Hardiscul are o partiţie FAT 32 (pe care se află SO Windows ME), o partiţie NTFS (pe care se află SO Windows XP), două partiţii ext2 (pe care se află SO Linux) şi o partiţie FAT 32 folosită pentru stocarea datelor importante.

Ce să mai citim?

Robotul ADN ar putea ucide celulele canceroase

SARS a fost o boală relativ rară; la sfârșitul epidemiei, în iunie 2003

Fii propriul tău nutriționist

Planet REBOOT

Votăm un Deputat BUN

Ttatăl fondator al Uniunii Europene. 

Colonizarea de pe Marte !


Setăm în bios CD-ROM-ul ca prim-dispozitiv de butare (vezi procedura detaliată în capitolul "Setarea ordinii de butare" de la secţiunea "Configurarea biosului") şi ne întoarcem la ecranul principal al biosului. Introducem în calculator CD-ROM-ul de instalare a Windows XP (CD-ul original este butabil) şi repornim calculatorul apăsînd în acelaşi timp pe tastele Ctrl, Alt şi Delete (combinaţia de taste Ctrl+Alt+Del). După repornire va apare în josul ecranului instrucţiunea "Press any key to boot from CD" ("apasă orice tastă pentru a buta de pe CD") pe care trebuie să o îndeplinim. Respectarea acestei instrucţiuni este importantă pentru că dacă avem deja un SO instalat pe hardisc şi nu apăsam una din taste calculatorul va buta de pe hardisc şi va încărca SO deja instalat. Dacă însă hardiscul nu are pe el un SO (de ex. este un hardisc nou) butarea de pe CD este automată, deci nu este nevoie să mai apăsăm o tastă în prealabil. Procesul de butare de pe CD va lua cîteva minute, timp în care se încarcă fişierele necesare pentru configurarea instalării Windows XP.

Apare un ecran cu titlul "Welcome to Setup" care are trei opţiuni:
To set up Windows XP now, press Enter ("pentru a instala Windows XP acum, apasă tasta Enter").
To repair a Windows XP installation using Recovery Console, press R ("pentru a repara o instalare anterioară a Windows XP folosind Consola de Recuperare, apasă tasta R").
To quit Setup, without installing Windows XP, press F3 ("pentru a părăsi utilitarul de instalare, fără a instala Windows XP, apasă tasta F3").

Apăsăm tasta Enter pentru a continua instalarea. Apare un ecran nou care conţine licenţa de folosire a SO. Derulăm textul cu tastele PageUp şi PageDown şi îl citim. Avem două opţiuni, anume să acceptăm licenţa şi să apăsăm pe tasta F8 ("I Agree" - sînt de acord) pentru a continua instalarea sau să nu acceptăm termenii licenţei şi în acest caz dacă apăsăm pe tasta Esc ("I do not agree" - nu sînt de acord) procedura de instalare va fi oprită. Dacă sîntem de acord cu licenţa apăsam tasta F8.

Dacă avem deja pe hardisc o partiţie care conţine SO Windows XP va apare un ecran cu textul : "If one of the following Windows XP installations is damaged, Setup can try to repair it. Use the Up and Down arrow keys to select the installation." ("Dacă una din următoarele instalări ale Windows XP este deteriorată, utilitarul de instalare poate încerca să o repare. Foloseşte tastele cu săgeţi în sus şi în jos pentru a selecta instalarea respectivă.")
To repair the selected Windows XP installation press R ("pentru a repara instalarea Windows XP selectată, apasă tasta R").
To continue installing a fresh copy of Windows XP without repairing press Esc ("pentru a continua instalarea unei copii noi de Windows XP, apasă tasta Esc").

Apăsăm tasta Esc. Va apare un ecran care conţine lista partiţiilor de pe hardisc şi care conţine următorul text : "The following list shows the existing partitions and unpartitioned space on this computer. Use the Up and Down arrow keys to select an item în the list." ("Lista de mai jos prezintă partiţiile existente pe acest computer, ca şi spaţiul rămas nepartiţionat. Foloseşte tastele cu săgeţi în sus şi în jos pentru a selecta un element din listă.")
To set up Windows XP on the selected item press Enter ("pentru a instala Windows XP pe elementul [partiţia] selectat, apasă tasta Enter")
To create a partition în the unpartitioned space, press C ("pentru a crea o partiţie în spaţiul nepartiţionat, apasă tasta C")
To delete the selected partition, press D ("pentru a şterge partiţia selectată, apasă tasta D")

Lista cu partiţii detectate de utilitarul de partiţionare este următoarea :

29322 MB Disk 0 at id 0 on bus 0 on atapi (MBR)
C: Partition1 (WINDOWS ME) [FAT 32] 15006 MB (1878 MB Free)
D: Partition2 (WINDOWS XP) [NTFS] 5028 MB (3004 MB Free)
G: Partition3 (UNKNOWN) 3498 MB (3498 MB Free)
H: Partition4 (UNKNOWN) 1475 MB (1474 MB Free)
E: Partition5 (DEPOZIT) [FAT 32] 4314 MB (421 MB Free)

Utilitarul de partiţionare identifică în mod corect partiţiile FAT şi NTFS existente pe hardisc. Cele două partiţii marcate ca "unknown" (sistem de fişiere necunoscut) sînt partiţiile "root" şi "swap" formatate cu sistemul de fişiere "ext2" folosit pentru SO Linux.

În partea de jos a ecranului sînt scrise comenzile care trebuie utilizate şi anume : Enter = Install, D = Delete Partition şi F3 = Quit. Dacă selectăm o anumită partiţie şi apăsăm tasta Enter va fi declanşată procedura de instalare a Windows XP. Dacă după selectare apăsăm tasta D, partiţia va fi ştearsă. Apăsarea tastei F3 va determina părăsirea completă a utilitarului de instalare. Aşa cum am spus, în acest exemplu dorim să ştergem partiţiile existente şi să creăm apoi altele noi.

Dacă avem un hardisc nou (de-abia cumpărat) acesta nu are nici o partiţie pe el şi va fi raportat de Instalatorul ("Setup") Windows XP ca fiind alcătuit din spaţiu nepartiţionat. De ex. dacă hardiscul nostru de 30 GB ar fi fost nou, lista de mai sus ar fi avut un singur element :
Unpartitioned Space 29322 MB

Modalitatea de partiţionare a unui hardisc nou cu Instalatorul din Windows XP este explicată în capitolul 1.3 ("Crearea Unor Noi Partiţii") de mai jos şi este identică cu cea folosită pentru un hardisc folosit de pe care am şters toate partiţiile.

1.2 ŞTERGEREA PARTIŢIILOR EXISTENTE

Selectăm prima partiţie (C:) şi apoi apăsăm tasta D. Aceasta este partiţia primară şi ca urmare vom fi atenţionaţi că ştergerea ei are unele consecinţe de care trebuie să fim conştienţi. Va apare textul următor :

"The partition you tried to delete is a system partition. System partitions may contain diagnostic or hardware configuration programs, programs to start operating systems (such aş Windows XP) or other manufacturer related programs. Delete a system partition only if you are sure that it contains no such programs or if you are willing to lose them. Deleting a sytem partition may prevent your computer from starting from the hard disk until you complete the installation of Windows XP."

("Partiţia pe care ai încercat să o ştergi este o partiţie de sistem [primară]. Partiţiile de sistem pot conţine programe de configurare şi diagnosticare a componentelor hardware, programe de pornire a unor SO (ca Windows XP) sau alte programe incluse de fabricantul calculatorului. Şterge o partiţie de sistem doar dacă eşti sigur că nu conţine astfel de programe sau dacă eşti dispus să le pierzi. Ştergerea unei partiţii de sistem poate împiedica computerul să pornească de pe hardisc pînă la terminarea operaţiei de instalare a Windows XP.")

Avem două opţiuni şi anume :
To delete this partition, press Enter. Setup will prompt you for confirmation before deleting the partition. ("Pentru a şterge partiţia [de sistem] selectată, apasă tasta Enter. Instalatorul va solicita o confirmare înainte de ştergerea partiţiei.")
To go back to the previous screen without deleting the partition, press Esc. ("Pentru a te întoarce la ecranul anterior, apasă tasta Esc.")

Apăsăm tasta Enter pentru a şterge partiţia primară [de sistem] (C:). Apare un ecran de confirmare a dorinţei noastre, care are textul : "You asked Setup to delete the partition C: Partition1 (WINDOWS ME) [FAT 32] 15006 MB (1878 MB Free)" ("Ai cerut Instalatorului să şteargă partiţia C:). Avem două opţiuni :
To delete this partition, press L. Caution : All data on this partition will be lost. ("Pentru a şterge această partiţie, apasă tasta L. Atenţie : Toate datele de pe aceasta partitie vor fi pierdute.")
To go back to the previous screen without deleting the partition, press Esc. ("Pentru a te întoarce la ecranul anterior fără a şterge partiţia, apasă tasta Esc.")

Apăsăm tasta L pentru a şterge partiţia C. Ne vom întoarce la ecranul care prezintă lista partiţiilor de pe hardisc şi vedem că locul partiţiei şterse a fost luat de un spaţiu nepartiţionat. Lista arată acum astfel :
Unpartitioned Space 15006 MB
D: Partition2 (WINDOWS XP) [NTFS] 5028 MB (3004 MB Free)
G: Partition3 (UNKNOWN) 3498 MB (3498 MB Free)
H: Partition4 (UNKNOWN) 1475 MB (1474 MB Free)
E: Partition5 (DEPOZIT) [FAT 32] 4314 MB (421 MB Free)

Repetăm procedura de ştergere cu toate cele patru partiţii rămase. Selectăm pe rînd cîte o partiţie (cu ajutorul tastelor cu săgeţi în sus şi în jos), apoi apăsăm tasta D. De fiecare dată va apare ecranul de confirmare a ştergerii partiţiei selectate şi va trebui să apăsăm pe tasta L pentru a merge mai departe cu decizia de ştergere. Lista de partiţii se va modifica de fiecare dată în mod corespunzător, în locul unei partiţii şterse apărînd expresia "spaţiu nepartiţionat".

După ştergerea tuturor partiţiilor lista va arăta în felul următor :
Unpartitioned Space 29322 MB

Dacă pe hardisc nu am avut anterior nici o partiţie (hardiscul era nou) atunci va apare de la început ca fiind alcătuit din spaţiu nepartiţionat şi va fi prezentată capacitatea hardiscului, la fel ca mai sus.

Sub listă se afla comenzile pe care le folosim pentru administrarea partiţiilor :
To set up Windows XP on the selected item press Enter ("pentru a instala Windows XP pe elementul [partiţia] selectat, apasă tasta Enter")
To create a partition în the unpartitioned space, press C ("pentru a crea o partiţie în spaţiul nepartiţionat, apasă tasta C")
To delete the selected partition, press D ("pentru a şterge partiţia selectată, apasă tasta D")

1.3 CREAREA UNOR PARTIŢII NOI

Fiecare utilizator trebuie să aleagă mărimea partiţiilor pe care doreşte să le creeze în funcţie de necesităţile sale şi de modul în care foloseşte calculatorul. Aici va fi exemplificată crearea a trei partiţii, una de 15 GB şi două de 5 GB (în total 15 + 5 + 5 = 25 GB din 30 GB), fiind lăsat şi un spaţiu nepartiţionat pe hardisc. În mod normal nu trebuie lăsat spaţiu nepartiţionat pe hardisc, dar în acest manual el este lăsat în scop demonstrativ, pentru a putea exemplifica crearea partiţiilor după instalarea SO Windows XP. Spaţiul lăsat nepartiţionat nu este pierdut, el va putea fi partiţionat ulterior folosind utilitarul de administrare a hardiscului ("Disk Management") inclus în Windows XP.

Apăsăm tasta C pentru a crea o noua partiţie în spaţiul nepartiţionat, care cuprinde acum întreg hardiscul. Va apare un ecran cu textul : "You asked Setup to create a new partition on 29322 MB Disk 0 at id 0 on bus 0 on atapi (MBR)." ("Ai cerut Instalatorului să creeze o nouă partiţie"). Avem două opţiuni :
To create the new partition, enter the size below and press Enter. ("Pentru a crea nouă partiţie, completează mărimea ei mai jos şi apoi apasă tasta Enter")
To go back to the previous screen without creating the partition, press Esc. ("Pentru a te întoarce la ecranul anterior, fără a crea partiţia, apasă tasta Esc.")

Sub aceste instrucţiuni sînt specificate mărimea maximă şi minimă a partiţiei ce poate fi creată şi avem posibilitatea să specificăm care sa fie mărimea partiţiei pe care dorim sa o creăm.
The minimum size for the new partition is 0 megabytes (MB)
The maximum size for the new partition is 29314 megabytes (MB)
Create partition of size (în MB) : 29314

Pe rîndul unde trebuie să specificăm mărimea partiţiei este deja completată capacitatea maximă a hardiscului, asta în caz că am dori să creăm o singură partiţie. Este însă recomandat să creăm mai multe partiţii şi de aceea ştergem valoarea prezentă cu ajutorul tastei Backspace şi tastăm capacitatea în MB pe care o dorim pentru partiţia C. De exemplu dacă dorim ca această partiţie să aibă 15 GB (15000 MB) tastăm 15000. Pentru tastare folosim tastele cu cifre care se află deasupra tastelor cu litere. Dacă dorim să folosim tastele cu cifre aflate la partea din dreapta a tastaturii, trebuie în prealabil să apăsăm tasta Num Lock, iar ledul cu acelaşi nume de pe tastatura se va aprinde.

Sub lista de opţiuni se află tastele pe care putem să le folosim în această situaţie : Enter = Create ("Creeaza") şi Esc = Cancel ("Anuleaza"). Dupa ce am completat mărimea partiţiei apăsăm tasta Enter şi va fi creată automat o partiţie de mărimea specificata de noi. Ne vom intoarce la ecranul cu lista de partiţii de pe hardisc, care arată acum astfel :
C: Partition1 [New (Raw)] 14998 MB (14998 MB Free)
Unpartitioned Space 14324 MB

Selectăm spaţiul nepartiţionat rămas şi reîncepem procedura de creare a unei noi partiţii apăsînd tasta C. Va apare ecranul în care trebuie să specificăm mărimea partiţiei pe care dorim să o creăm. Procedăm aşa cum a fost explicat mai sus, ştergem valoarea propusa implicit şi tastăm capacitatea dorită în MB (de ex. 5000). După crearea partiţiei D: ne vom întoarce la ecranul cu lista de partiţii. Mai creăm o partiţie nouă E: şi specificăm mărimea ei (de ex. tot 5000 MB). La sfîrşitul acestor operaţii lista de partiţii de pe hardisc va fi următoarea :
C: Partition1 14998 MB (14998 MB Free)
D: Partition2 4997 MB (4997 MB Free)
E: Partition3 4997 MB (4997 MB Free)
Unpartitioned Space 4322 MB
Unpartitioned Space 8 MB

Repet, am lăsat în acest exemplu spaţiu nepartiţionat doar în scop demonstrativ. În spaţiul de 4322 MB rămas ar putea fi creată acum prin procedeul explicat mai sus o a patra partiţie (F:), dar voi face acest lucru după instalarea Windows XP. Însă în micul spaţiu nepartiţionat de 8 MB care a apărut nu mai poate fi creată vreo partiţie, pentru ca el este folosit de SO Windows pentru stocarea informaţiilor legate de administrarea hardiscului.

Atenţie, dacă în procesul de creare a unei noi partiţii am selectat din greşeală un spaţiu partiţionat, (de ex. partiţia nou creată C:) şi am apăsat tasta Enter va fi declanşată procedura de instalare a SO Windows XP. În acest caz (care trebuie totuşi evitat, deşi nu este deloc grav) partiţionarea spaţiului rămas pe hardisc poate fi făcută după instalarea Windows XP.

1.4 FORMATAREA PARTIŢIILOR CREATE

Folosind utilitarul de administrare a hardiscului inclus în Instalatorul ("Setup") Windows XP este posibil să creăm oricîte partiţii dorim, dar de formatat putem să formatam doar una din ele, pe aceea pe care dorim să instalăm Windows XP. Celelalte partiţii le vom formata foarte uşor după terminarea instalării sistemului de operare.

Selectăm partiţia C: şi apăsăm tasta Enter pentru a continua cu procesul de instalare a Windows XP. Apare un ecran în care trebuie să selectăm sistemul de fişiere (FAT sau NTFS) pe care dorim să-l folosim pentru partiţia selectată. Pe ecran se afla scris mesajul :

"The partition you selected is not formatted. Setup will now format the partition. Use the Up and Down keys to select the file system you want, and then press Enter. If you want to select a different partition for Windows XP, press Esc. ("Partiţia pe care ai selectat-o nu este formatată. Instalatorul va formata acum partiţia. Foloseşte tastele cu săgeată în sus sau în jos pentru a selecta sistemul de fişiere pe care îl doreşti, apoi apăsă tasta Enter. Dacă doreşti să selectezi o altă partiţie pentru instalarea Windows XP, apăsă tasta Esc.")

Avem la dispoziţie următoarele optiuni :
Format the partition using the NTFS file system (Quick)
Format the partition using the FAT file system (Quick)
Format the partition using the NTFS file system
Format the partition using the FAT file system

Sub lista de opţiuni se află tastele pe care putem să le folosim în această situaţie : Enter = Continue ("Continuă") şi Esc = Cancel ("Anulează").

Nu există diferenţe calitative între formatarea rapidă şi cea normală. Singura diferenţă este determinată de faptul că formatarea normală durează ceva mai mult, pentru că înainte de formatare partiţia este verificată pentru descoperirea unor eventuale defecte ale hardiscului. În caz că sînt detectate astfel de defecte, pe porţiunile respective nu vor fi scrise date, deci vom avea siguranţă că SO Windows XP va funcţiona corespunzător, pentru că toate fişierele sale vor fi copiate pe porţiuni funcţionale ale hardiscului.

Selectăm opţiunea "Format the partition using the NTFS file system" şi apăsăm tasta Enter. Apare alt ecran cu textul "Please wait while Setup formats the partition" ("Aşteaptă te rog ca Instalatorul să formateze partiţia"). Pe ecran se poate observa progresul formatării sub forma unei bare care se colorează treptat. Durata formatării unei partiţii de 15 GB este de aproximativ 5 minute.

După terminarea formatării partiţiei C: începe procesul propriu-zis de instalare a SO Windows XP prin copierea automată pe hardisc a fişierelor necesare acestuia.

Formatarea partiţiilor D: şi E: va avea loc după terminarea instalării şi va fi explicată în detaliu mai jos.



2. PARTIŢIONAREA HARDISCULUI DUPĂ INSTALAREA WINDOWS XP

2.1 AFIŞAREA LISTEI DE PARTIŢII

Sistemul de operare Windows XP ne permite să administrăm hardiscul cu ajutorul utilitarului "Disk Management", care poate fi accesat din Panoul de Control ("Control Panel"). Pentru a afişa panoul de control facem clic pe butonul "Start" şi apoi în meniul care apare facem clic pe opţiunea "Control Panel". Va apare o fereastră cu mai multe iconiţe care simbolizează diferitele secţiuni ale panoului. . Dacă panoul este afişat în modul "Category View" (modul implicit) facem clic pe iconiţa secţiunii "Performance and Maintenance" ("Performanţă şi Întreţinere") şi va fi afişat conţinutul acestei secţiuni. Dacă panoul este afişat în modul "Classic View" facem dublu-clic direct pe iconiţa "Administrative Tools". Facem clic pe iconiţa "Administrative Tools" ("Instrumente de Administrare") şi va fi afişată o listă cu scurtături către programele de administrare a sistemului. Facem dublu-clic pe iconiţa "Computer Management" ("Administrarea Calculatorului") şi va apare o nouă fereastră, pe care trebuie mai întîi să o maximizăm. În compartimentul din stînga al ferestrei "Computer Management" este afişată o listă cu instrumentele de administare grupate în trei categorii ("System", "Storage" şi "Services and Applications"). Dacă facem clic pe numele unui instrument din listă, acesta va fi afişat în compartimentul din dreapta.

Pentru a afişa utilitarul de partiţionare şi formatare va trebui să facem clic pe instrumentul "Disk Management", din categoria "Storage" ("Stocare"). Va apare o listă cu partiţiile existente pe hardisc şi sub ea o diagramă a acestora sub forma unor blocuri dreptunghiulare. În cazul de faţă diagrama va arăta astfel :


(C:)

14.65 GB (NTFS)

Healthy (System) (D:)

4.88 GB

Healthy (E:)

4.88 GB

Healthy

4.22 GB

Free Space


2.2 CREAREA PARTIŢIILOR

Partiţiile noi pot fi create doar dacă avem pe hardisc spaţiu rămas nepartiţionat. Procedeul este extrem de uşor şi va fi exemplificat folosind spaţiul pe care l-am lăsat nepartiţionat în mod intenţionat. Facem clic dreapta cu mausul pe blocul de 4.22 GB ("Free Space") şi în meniul care apare facem clic pe opţiunea "New Logical Drive" ("Nou Disc Logic").


Va apare prima fereastră a "Vrăjitorului de Partiţionare şi Formatare" ("New Partition Wizard") în care vom face clic pe butonul "Next".


Apare a doua fereastră a vrăjitorului, unde este deja selectat tipul partiţiei ("Logical Drive"), iar nouă nu ne rămîne decît să facem clic pe butonul "Next".


În a treia fereastră a vrăjitorului trebuie să alegem mărimea noii partiţii exprimată în MB, ţinînd cont de limitele minimă şi maximă care sînt specificate. Tastăm în cîmpul denumit "Partition size în MB" numărul de megabaiţi [megabytes] dorit (sau folosim săgetuţele de lîngă cîmp) şi apoi facem clic pe butonul "Next". Pentru exemplul nostru vom aloca tot spaţiul rămas (2181 MB) pentru noua partiţie.


Fereastră a patra a vrăjitorului ne permite să alegem o literă pentru partiţie. În cîmpul "Assign the following letter" facem clic pe săgetuţa de lîngă cîmp iar în meniul care apare facem clic pe literă dorită, apoi facem clic pe butonul "Next". Este recomandat să lăsăm totuşi litera alocată automat de vrăjitor, în cazul de faţă G (litera F era deja rezervată pentru unitatea optică).


Apare a cincea fereastră a vrăjitorului unde trebuie să specificăm preferinţele noastre legate de sistemul de fişiere ("file system"), de mărimea unităţii de alocare ("allocation unit size") şi de numele partiţiei. Sistemul de fişiere poate fi de tip NTFS, FAT 32 sau FAT. Facem clic pe săgetuţa de lîngă cîmp şi în meniul care apare facem clic pe tipul dorit (este recomandat să alegem fie NTFS, fie FAT 32). Sistemul NTFS este de preferat, avînd mai multe avantaje fata de FAT 32, dar şi un dezavantaj, anume acela că fişierele de pe partiţie nu vor putea fi accesate decît de sub Windows XP, nu şi de sub Windows ME/98 SE. În ceea ce priveşte unitatea de alocare, aceasta reprezintă mărimea spaţiului cel mai mic de pe hardisc care poate stoca un fişier. Vrăjitorul va calcula automat mărimea optimă în funcţie de mărimea partiţiei, deci este bine ca utilizatorii începători să lase neschimbată valoarea "Default". În cîmpul "Volume Label" scriem un nume pentru partiţie, de exemplu "Multimedia" (fără ghilimele) dacă avem de gînd să stocăm pe ea muzică şi filme. Opţiunea "Perform a quick format" ne permite să scurtăm considerabil durata de timp cît durează formatarea. În cazul în care sîntem siguri că porţiunea de hardisc ce trebuie formatată nu are sectoare defecte ("bad sectors") putem bifa această opţiune. Opţiunea "Enable file and folder compression" dacă este bifată face ca datele să fie stocate pe partiţia în cauză în formă comprimată, reducîndu-se astfel spaţiul folosit de ele. Nu este nevoie să o bifăm acum. Putem seta această particularitate a partiţiei după formatarea ei, bineînţeles dacă avem nevoie de ea. Comprimarea nu este disponibilă decît pentru partiţiile NTFS. După ce am stabilit preferinţele noastre referitoare la noua partiţie facem clic pe butonul "Next".


Va apare a şasea fereastră a vrăjitorului, care este în acelaşi timp ultima. În ea ni se prezintă un sumar al opţiunilor noastre în legătură cu noua partiţie ce va fi creată. Dacă dorim să facem modificări de ultim moment, ne putem întoarce la ferestrele precedente făcînd clic pe butonul "Back". Dacă opţiunile alese deja sînt cele mai potrivite, facem clic pe butonul "Finish".


Partiţia va fi creată instantaneu şi începe formatarea ei care durează cîteva minute, în funcţie de mărimea partiţiei. La terminarea procesului de formatare apare în diagrama partiţiilor caracterizarea "Healthy" sub capacitatea partiţiei nou create.

2.3 FORMATAREA PARTIŢIILOR

Pentru a formata o partiţie facem clic dreapta cu mausul pe blocul din diagramă care simbolizează partiţia şi în meniul care apare facem clic pe opţiunea "Format". Va apare a cincea fereastră a vrăjitorului de partiţionare, iar procedura de urmat este cea descrisă mai sus. Formatarea unei partiţii şterge toate datele stocate pe ea, deci înainte de a lua decizia de formatare trebuie să salvăm (pe alta partiţie, pe dischetă sau CD/DVD-ROM) datele de care credem că vom mai avea nevoie.

În exemplul de faţă noi am creat trei partiţii la instalarea Windows XP, dar dintre acestea numai partiţia pe care a fost instalat SO a fost şi formatată. Rezultă deci că noi avem acum două partiţii (D şi E) care sînt nefuncţionale pentru că sînt neformatate. Pentru a le putea folosi va trebui să le formatăm. Facem clic dreapta pe partiţia D din diagramă, apoi în meniul care apare facem clic pe opţiunea "Format" pentru a lansa vrăjitorul de partiţionare şi formatare. În fereastra acestuia alegem sistemul de fişiere (NTFS sau FAT 32), lăsăm neschimbată opţiunea "Default" pentru unitatea de alocare, scriem un nume pentru partiţie şi în final facem clic pe butonul "Next". În fereastra nou apărută revedem opţiunile alese şi dacă ne convin facem clic pe butonul "Finish" pentru a iniţia formatarea propriu-zisă. După terminarea formatării partiţiei D ea este gata pentru a fi folosită. Repetăm procedura şi pentru partiţia E.

Formatarea unei partiţii care are date (fişiere) pe ea decurge similar cu procedura descrisă mai sus, dar după ce vom apăsa pe butonul "Finish" va apare o minifereastră de avertizare cu textul "Formatting will erase all data on this volume. To format the volume click OK. To quit, click Cancel." ("Formatarea va şterge toate datele de pe această partiţie. Pentru a formată partiţia, fă clic pe butonul OK. Pentru a părăsi procedura de formatare, fă clic pe butonul Cancel"). Facem clic pe butonul "OK" ("Da"). Partiţia va fi formatată.

Utilitarul de administrare a hardiscului ne permite să formatăm orice partiţie existentă pe hardisc, mai puţin acele partiţii care conţin pe ele sisteme de operare Windows. În cazul acestora comanda de formatare este estompată, pentru că dacă am formata o astfel de partiţie toate datele de pe ea ar fi şterse şi am fi în situaţia să nu putem reporni calculatorul.

2.4 ŞTERGEREA PARTIŢIILOR

Ştergerea unei partiţii eliberează spaţiu pe hardisc şi este folosită în special pentru rearanjarea partiţiilor. Dacă avem o partiţie mare, o putem şterge şi apoi în spaţiul nepartiţionat apărut putem crea doua partiţii mai mici. În mod similar, dacă avem două partiţii mici le putem şterge şi apoi crea o singură partiţie mai mare.

Pentru a şterge o partiţie facem clic dreapta cu mausul pe blocul din diagramă care simbolizează partiţia şi în meniul care apare facem clic pe opţiunea "Delete Logical Drive". Va apare o minifereastră de avertizare cu textul "All data on this volume will be lost. Do you want to continue?" ("Toate datele de pe această partiţie vor fi pierdute. Doreşti să continui?"). Facem clic pe butonul "Yes" ("Da"). Partiţia va fi ştearsă instantaneu.

Cu ajutorul utilitarului de administrare a hardiscului putem să ştergem orice partiţie existentă pe hardisc, cu excepţia acelor partiţii care conţin pe ele sisteme de operare Windows. În cazul acestora comanda de ştergere este estompată, pentru că dacă am şterge o astfel de partiţie toate datele de pe ea ar fi pierdute şi am fi în situaţia să nu putem reporni calculatorul.


PARTIŢIONAREA ŞI FORMATAREA CU UTILITARELE DIN WINDOWS VISTA
Sistemul de operare Windows Vista permite două tipuri de partiţionare, cu ajutorul cărora putem crea atît partiţii NTFS cît şi FAT 32. Primul tip presupune partiţionarea hardiscului înainte de instalarea SO folosind utilitarul care porneşte automat atunci cînd iniţiem procedura de instalare a Windows Vista. Faptul că acest tip de partiţionare este legat de procedura de instalare a SO reprezintă un dezavantaj, ca şi faptul că nu putem crea decît partiţii NTFS. Al doilea tip presupune partiţionarea după instalarea SO folosind utilitarul de administrare a hardiscului ("Disk Management") inclus în Windows Vista, utilitar cu care putem crea partiţii NTFS şi FAT 32.

Mai jos vor fi prezentate pas cu pas etapele care trebuie parcurse folosind cele doua modalităţi de partiţionare amintite.

1. PARTIŢIONAREA HARDISCULUI ÎNAINTE DE INSTALAREA WINDOWS VISTA

1.1 AFIŞAREA LISTEI DE PARTIŢII

Să presupunem că avem un hardisc de 80 GB pe care este instalat sistemul de operare Windows XP. Dorim să ştergem partiţiile de pe acest hardisc şi să instalăm Windows Vista pe curat.

Setam în bios CD/DVD-ROM-ul ca prim-dispozitiv de butare (vezi procedura detaliată în capitolul "Setarea ordinii de butare" de la secţiunea "Configurarea biosului") şi ne întoarcem la ecranul principal al biosului. Introducem în calculator DVD-ROM-ul de instalare a Windows XP (DVD-ul original este butabil) şi repornim calculatorul apăsînd în acelaşi timp pe tastele Ctrl, Alt şi Delete (combinaţia de taste Ctrl+Alt+Del). După repornire va apare în josul ecranului instrucţiunea "Press any key to boot from CD" ("apasă orice tastă pentru a buta de pe CD") pe care trebuie să o îndeplinim. Respectarea acestei instrucţiuni este importantă pentru că dacă avem deja un SO instalat pe hardisc şi nu apăsăm una din taste, calculatorul va buta de pe hardisc şi va încărca SO deja instalat. Dacă însă hardiscul nu are pe el un SO (de ex. este un hardisc nou) butarea de pe CD (DVD) este automată, deci nu este nevoie să mai apăsăm o tastă în prealabil. Procesul de butare de pe DVD va lua cîteva minute, timp în care se încarcă fişierele necesare pentru configurarea instalării Windows Vista (apare o bară în josul ecranului deasupra căreia scrie "Windows is loading files").



Dupa încărcarea fişierelor de instalare apare un ecran cu titlul "Install Windows" care are trei cîmpuri:
Language to install : limba interfeţei SO, meniu derulant în care e prezentă doar limba engleză.
Time and currency format : meniu derulant, conţine setări specifice legate de afişarea ceasului şi numele monedei pentru diverse ţări, printre care şi Rumînia
Keyboard or input method : meniu derulant, conţine setări legate de tastatură. Este recomandat să alegem "Rumanian (Standard)" pentru a putea să scriem cu diacritice.

Apăsăm butonul "Next" din partea dreaptă-jos a ecranului pentru a continua instalarea. Apare un ecran nou în care există un buton central pe care scrie "Install Now" şi la partea de jos sînt două legături, "What to know" (dacă îl apăsăm aflăm cîteva informaţii despre Vista) şi "Repair computer" (dacă îl apăsăm ajungem la o listă cu comenzi de reparare a sistemului de operare Vista). Facem clic pe butonul "Install Now". În ecranul următor se găseşte un cîmp unde trebuie să completăm cheia de activare ("product key") a copiei Windows Vista pe care o avem. Această cheie este un număr format din cîteva grupuri de cifre şi este unică pentru fiecare copie legală de Windows Vista. Atenţie, este posibil (şi legal în acelaşi timp) să nu completăm nimic în acest cîmp şi totuşi să ducem instalarea la bun sfîrşit. În acest caz SO va rula într-un aşa-zis mod demonstrativ ("demo"), adică doar pentru 30 de zile, după care nu va mai porni. Cele 30 de zile ne sînt de ajuns pentru a investiga facilităţile SO şi a ne decide dacă îl cumpărăm sau nu. Indiferent dacă tastăm sau nu numărul de serie va trebui să apăsăm pe butonul "Next" pentru a continua instalarea.

Dacă am lăsat gol cîmpul cu numărul de serie după apăsarea butonului "Next" va apare o fereastră care ne avertizează că instalarea fără cheie de activare poate duce la pierderea datelor. Acest lucru e adevărat dacă atunci cînd lucrăm cu varianta demo salvăm datele pe aceeaşi partiţie cu SO. Evident că după trecerea celor 30 de zile nu vom mai avea acces la partiţia în cauză pentru că SO nu va mai porni (trebuie menţionat că datele pot fi totuşi recuperate prin alte metode). Oricum dacă lucrăm cu varianta demo este indicat să salvăm datele pe o partiţie diferită de cea a SO. În fereastra de avertizare de care aminteam mai sus este scrisă întrebarea "Do you want to enter your product key now" (doriţi să introduceţi cheia de activare), şi în ea trebuie să facem clic pe butonul "No". Va apare un ecran în care sîntem invitaţi să selectăm versiunea de Windows Vista pe care am cumpărat-o ("Select the edition of Windows that you purchased"). Pentru că este vorba de o evaluare putem instala practic ce versiune dorim, de la cea mai ieftină (Home Basic) la cea mai scumpă (Ultimate), oricum după 30 de zile ea nu va mai rula. Apoi bifăm opţiunea "I have selected the edition of Windows that I purchased" (facem clic în căsuţa respectivă) şi facem clic pe butonul "Next".

Dacă însă copia de Windows Vista pe care o instalăm este deja cumpărată de noi şi am completat numărul de serie în ecranul anterior, atunci instalatorul va detecta automat pe baza lui versiunea de Vista corectă şi nu va mai fi nevoie să facem noi selecţia.

În ecranul următor va fi afişată licenţa de folosire a softului, pe care trebuie să o citim. Bifăm apoi căsuţa "I accept the license terms" ("accept termenii licenţei"). Facem clic pe butonul "Next".

Va apare un ecran unde sîntem intrebati ce fel de instalare dorim să realizăm din cele două posibilităţi oferite:
"Upgrade" (Actualizare) : presupune înlocuirea prin suprascriere a versiunii de Windows XP pe care o avem deja instalată. O alegem dacă dorim să păstrăm toate datele (fişiere salvate, softuri, etc.) de pe partiţia pe care se afla SO. Instalarea se va face pe partiţia pe care se află Windows XP. Atenţie, este recomandat să facem oricum o copie de rezervă a datelor importante care se află pe partiţie, în caz că instalarea nu decurge corect.
"Custom (advanced)" (Personalizare - avansaţi) : presupune instalarea Windows Vista "pe curat" ("clean install"), fie alături de Windows XP (pe o altă partiţie, bineînţeles), fie în locul ei, cu ştergerea completă a datelor de pe partiţia pe care se află Windows XP. Instalarea se va face deci pe partiţia pe care o selectăm noi.



Vom alege opţiunea de instalare personalizată tocmai pentru a putea să folosim utilitarele de partiţionare şi formatare din Windows Vista. Facem deci clic pe butonul "Custom".

Va apare un ecran cu titlul "Where do you want to install Windows" (unde doriţi să instalaţi Windows) ce conţine lista de partiţii de pe calculatorul nostru. Dacă avem mai multe hardiscuri ele vor fi denumite automat în ordine Disk 0, Disk 1, Disk 2, etc (se observă deci faptul că primul hardisc nu este notat cu 1, ci cu 0). Pentru fiecare disc vor fi listate partiţiile de pe el, adică Partition 1, Partition 2, etc. De exemplu dacă hardiscul al doilea (notat cu Disk 1) are două partiţii, ele vor fi listate ca "Disk 1 Partition 1" şi "Disk 2 Partition 2".

Să presupunem că avem un singur hardisc în calculator, cu capacitatea de 80 GB, pe care exista deja o partiţie NTFS (pe care se afla SO Windows XP şi programele instalate ulterior) şi o partiţie FAT 32 (folosită pentru stocarea de filme, muzică, etc). Instalatorul va numi acest hardisc "Disk 0". Partiţia cu SO e denumită WIN XP, iar cea cu date e numită DEPOZIT pentru că acestea au fost numele date de noi la partiţionarea anterioară. Pentru acest exemplu lista de partiţii va arăta ca mai jos :





Name

Total Size

Free Space

Type
Disk 0 Partition 1 WIN XP

49,3 GB

10,1 GB

Primary
Disk 0 Partition 2 DEPOZIT

29,3 GB

7,4 GB

Logical



Refresh

Drive Options (advanced)


Load Driver


Comanda "Refresh" e folosită pentru reîmprospătarea listei de partiţii. Comanda "Load Driver" e folosită dacă avem un hardisc ce necesită folosirea unui draiver special.

Dacă însă avem un hardisc nou (de-abia cumpărat) de 80 GB, acesta nu are nici o partiţie pe el şi va fi raportat de Instalatorul Windows Vista ca fiind alcătuit din spaţiu nepartiţionat (în mod evident tipul de partiţie lipseşte din tabel). Modalitatea de partiţionare a unui hardisc nou cu Instalatorul din Windows XP este identică cu cea folosită pentru un hardisc folosit de pe care am şters toate partiţiile.



Name

Total Size

Free Space

Type
Disk 0 Unallocated Space

79,3 GB

79,3 GB

-



Refresh

Drive Options (advanced)


Load Driver




1.2 ŞTERGEREA PARTIŢIILOR EXISTENTE

În partea dreaptă-jos a ecranului se află o legătură numită "Drive Options" (opţiuni pentru hardisc). Facem clic pe ea pentru a fi afişate comenzile de lucru cu partiţiile, altfel ele nu vor fi vizibile :
Delete : permite ştergerea unei partiţii
Format : permite formatarea unei partiţii
New : permite crearea unei partiţii noi
Extend : permite extinderea unei partiţii deja existente în detrimentul spaţiului neformatat

Notă : În funcţie de imprejurare doar anumite comenzi sînt active (au iconiţa colorată), iar altele sînt inactive (apar estompate). De exemplu dacă selectăm spaţiul nepartiţionat avem acces la comanda de creare a unei partiţii noi, dar nu avem acces la comenzile de formatare, ştergere sau extindere.

Tabelul va arăta acum astfel :



Name

Total Size

Free Space

Type
Disk 0 Partition 1 WIN XP

49,3 GB

10,1 GB

Primary
Disk 0 Partition 2 DEPOZIT

29,3 GB

7,4 GB

Logical



Refresh

Delete

Format

New
Load Driver

Extend






Facem clic pe prima partiţie din listă pentru a o selecta, apoi facem clic pe legătura Delete. Va apare o fereastră de avertizare în care ni se spune "If you delete this partition, all data stored on it will be permanently deleted" ("dacă ştergeţi această partiţie toate datele stocate pe ea vor fi şterse pentru totdeauna"). Facem clic în fereastră pe butonul OK pentru a ne da acordul cu privire la ştergere. Prima partiţie (WIN XP) va fi ştearsă şi în locul ei va apare "Disk 0 Unallocated Space". Repetăm procedura cu a doua partiţie (DEPOZIT).

Dupa ştergerea tuturor partiţiilor tabelul va arăta astfel :



Name

Total Size

Free Space

Type
Disk 0 Unallocated Space

79,3 GB

79,3 GB

-



Refresh

Delete

Format

New
Load Driver

Extend






1.3 CREAREA UNOR PARTIŢII NOI

Fiecare utilizator trebuie să aleagă mărimea partiţiilor pe care doreşte să le creeze în funcţie de necesităţile sale şi de modul în care foloseşte calculatorul. Aici va fi exemplificată crearea a trei partiţii, una de 30 GB şi două de cîte 20 GB (în total 30 + 20 + 20 = 70 GB din 80 GB), fiind lăsat şi un spaţiu nepartiţionat. În mod normal nu trebuie lăsat spaţiu nepartiţionat pe hardisc, dar în acest manual el este lăsat în scop demonstrativ, pentru a putea exemplifica crearea partiţiilor după instalarea SO Windows XP. Spaţiul lăsat nepartiţionat nu este pierdut, el va putea fi partiţionat ulterior folosind utilitarul de administrare a hardiscului ("Disk Management") inclus în Windows Vista. Pentru instalarea Vista este nevoie de o partiţie de cel puţin 6 GB, dar se recomandă o partiţie de minim 10 GB.

Facem clic pe "Disk 0 Unallocated Space" şi apoi pe legătura New . Sub legătură apare un mic contor care ne permite să setăm mărimea partiţiei noi în MB. Lîngă el sînt două butoane, unul de acceptare a setării dimensiunii ("apply") şi altul de anulare a ei ("cancel"). Completăm în căsuţa contorului 30000 şi facem clic pe butonul "Apply" pentru a crea o partiţie nouă de 30 de GB. Tabelul va arăta acum în felul următor :



Name

Total Size

Free Space

Type
Disk 0 Partition 1

29,3 GB

29,3 GB

Primary
Disk 0 Unallocated Space

49,3 GB

49,3 GB

-



Refresh

Delete

Format

New
Load Driver

Extend






Se face din nou clic pe "Disk 0 Unallocated Space" şi apoi pe legătura New . Completăm în căsuţa contorului 20000 şi facem clic pe butonul "Apply" pentru a crea partiţia a doua, care are 20 de GB. Repetăm procedura şi creăm o a treia partiţie, tot de 20 de GB.

La finalul operaţiunii de creare de partiţii noi tabelul va arăta astfel :



Name

Total Size

Free Space

Type
Disk 0 Partition 1

29,3 GB

29,3 GB

Primary
Disk 0 Partition 2

19,3 GB

19,3 GB

Primary
Disk 0 Partition 3

19,3 GB

19,3 GB

Primary
Disk 0 Unallocated Space

9,3 GB

9,3 GB

-



Refresh

Delete

Format

New
Load Driver

Extend






Repet, am lăsat în acest exemplu spaţiu nepartiţionat ("unallocated space") doar în scop demonstrativ. În spaţiul de aprox. 10 GB rămas ar putea fi creată acum prin procedeul explicat mai sus o a patra partiţie, dar voi face acest lucru după instalarea Windows Vista.

Modalitatea de partiţionare a unui hardisc nou cu Instalatorul din Windows XP este identică cu cea folosită pentru un hardisc folosit de pe care am şters toate partiţiile.

1.4 EXTINDEREA PARTIŢIILOR CREATE

Procedura de extindere a partiţiilor nu este obligatorie, în fapt este recomandat să ne hotărîm de la început cît de mare să fie fiecare partiţie.

Folosind utilitarul de administrare a hardiscului inclus în Instalatorul Windows Vista este posibil să extindem partiţiile, adică să le creştem dimensiunea. Acest lucru este posibil doar dacă ne-a mai rămas pe hardisc spaţiu nepartiţionat. Dacă nu a mai rămas, extinderea partiţiilor nu e permisă (legătura "Extend" este estompată).

Putem de exemplu să extindem prima partiţie creată de noi. Facem clic pe ea şi apoi pe legătura "Extend". Lîngă legătură apare din nou micul contor care ne permite să setăm mărimea partiţiei în MB. Completăm în căsuţa contorului 35000 (extinzînd deci partiţia de la 30 GB la 35 de GB) şi facem clic pe butonul "Apply". Va apare o fereastră de avertizare în care ni se comunică faptul că procedura nu e reversibilă, deci dacă am extins partiţia nu o vom putea reîntoarce la mărimea iniţială. Continuăm făcînd clic pe butonul OK din fereastră pentru ca extinderea să înceapă.

Deşi anularea procedurii de extindere nu e posibilă, dacă ne răzgîndim şi vrem să revenim la 30 GB pentru prima partiţie o putem face, însă trebuie să ştergem toate partiţiile şi să o luăm de la început cu crearea de partiţii noi.

1.5 FORMATAREA PARTIŢIILOR CREATE

Folosind utilitarul de administrare a hardiscului inclus în Instalatorul Windows Vista este posibil să creăm oricîte partiţii dorim, însă le vom putea formata doar cu sistemul de fişiere NTFS.

Facem clic pe prima partiţie din lista de mai sus (Disk 0 Partition 1) pentru a o selecta, apoi facem clic pe legătura "Format". Va apare o fereastră de avertizare în care ni se comunică faptul că toate datele de pe acea partiţie vor fi şterse. Ne dăm acordul asupra acestui lucru şi facem clic pe butonul OK din fereastră pentru că formatarea să înceapă. Procesul va fi gata în cîteva minute, în funcţie bineînţeles de mărimea partiţiei respective. Repetăm procedura şi cu celelalte partiţii.

După terminarea formatării partiţiilor facem clic pe partiţia pe care vrem să instalăm Windows Vista (partiţie care trebuie să aibă cel puţin 6 GB) şi apoi facem clic pe butonul "Next" din josul ferestrei.

2. PARTIŢIONAREA HARDISCULUI DUPĂ INSTALAREA WINDOWS VISTA

2.1 AFIŞAREA LISTEI DE PARTIŢII

Sistemul de operare Windows Vista ne permite să administrăm hardiscul cu ajutorul utilitarului "Disk Management", care poate fi accesat din Panoul de Control ("Control Panel"). Pentru a afişa panoul de control facem clic pe butonul "Start" şi apoi în meniul care apare facem clic pe opţiunea "Control Panel". Va apare o fereastră cu mai multe iconiţe care simbolizează diferitele secţiuni ale panoului. Dacă panoul este afişat în modul "Category View" (modul implicit) facem clic pe iconiţa secţiunii "System and Maintenance" ("Sistem şi Întreţinere") şi va fi afişat conţinutul acestei secţiuni. Derulăm fereastra în jos şi facem clic pe legătura "Create and format hard disk partitions". Va apare o fereastră de avertizare în care trebuie să facem clic pe butonul "Continue". Vom ajunge la fereastra utilitarului "Disk Management", pe care trebuie mai întîi să o maximizam.

Dacă panoul este afişat în modul "Classic View" facem dublu-clic direct pe iconiţa "Administrative Tools" ("Instrumente de Administrare") şi va fi afişată o listă cu scurtături către programele de administrare a sistemului. Facem dublu-clic pe iconiţa "Computer Management" ("Administrarea Calculatorului") şi va apare o fereastră de avertizare în care trebuie să facem clic pe butonul "Continue". Vom ajunge la fereastra "Computer Management", pe care trebuie mai întîi să o maximizăm. În compartimentul din stînga al ei este afişată o listă cu instrumentele de administare grupate în trei categorii ("System Tools", "Storage" şi "Services and Applications"). Dacă facem clic pe numele unui instrument din lista acesta va fi afişat în compartimentul din dreapta. Pentru a afişa utilitarul de partiţionare şi formatare va trebui să facem clic pe instrumentul "Disk Management", din categoria "Storage" ("Stocare").



Fereastra utilitarului "Disk Management" conţine la partea de sus o lista cu partiţiile existente pe hardisc şi sub ea o diagramă a acestora sub forma unor blocuri dreptunghiulare. În cazul de faţă diagrama va arăta astfel :


(C:)

29.30 GB NTFS

Healthy (System) (D:)

19.30 GB NTFS

Healthy (Logical Drive) (E:)

19.30 GB NTFS

Healthy (Logical Drive)

9.30 GB

Free Space


2.2 CREAREA PARTIŢIILOR

Partiţiile noi pot fi create extrem de uşor şi acest lucru va fi exemplificat folosind spaţiul pe care l-am lăsat nepartiţionat în mod intenţionat. Facem clic dreapta cu mausul pe blocul de 4.22 GB ("Free Space") şi în meniul care apare facem clic pe opţiunea "New Simple Volume" ("Nou Volum Simplu").


Va apare prima fereastră a "Vrăjitorului de Partiţionare şi Formatare" ("New Simple Volume Wizard") în care vom face clic pe butonul "Next".


Apare a doua fereastră a vrăjitorului, unde trebuie să alegem mărimea noii partiţii exprimată în MB, ţinînd cont de limitele minimă şi maximă care sînt specificate. Tastăm în cîmpul denumit "Simple Volume size în MB" numărul de megabaiţi dorit (sau folosim săgetuţele de lîngă cîmp) şi apoi facem clic pe butonul "Next". Pentru exemplul nostru vom aloca tot spaţiul rămas (2181 MB) pentru noua partiţie.


Fereastra a treia a vrăjitorului ne permite să alegem o literă pentru partiţie. În cîmpul "Assign the following drive letter" facem clic pe săgetuţa de lîngă cîmp iar în meniul care apare facem clic pe literă dorită, apoi facem clic pe butonul "Next". Este recomandat să lăsăm totuşi litera alocată automat de vrăjitor, dacă ea nu este deja folosită. În cazul de faţă alegem litera F.


Apare a patra fereastră a vrăjitorului unde trebuie să specificăm preferinţele noastre legate de sistemul de fişiere ("file system"), de mărimea unităţii de alocare ("allocation unit size") şi de numele partiţiei. Sistemul de fişiere poate fi de tip NTFS sau FAT 32. Facem clic pe săgetuţa de lîngă cîmp şi în meniul care apare facem clic pe tipul dorit. Sistemul NTFS este de preferat, avînd mai multe avantaje fata de FAT 32, dar şi un mic dezavantaj, anume acela că fişierele de pe partiţie nu vor putea fi accesate decît de sub Windows Vista sau XP, nu şi de sub Windows ME/98 SE. În ceea ce priveşte unitatea de alocare, aceasta reprezintă mărimea spaţiului cel mai mic de pe hardisc care poate stoca un fişier. Vrăjitorul va calcula automat mărimea optimă în funcţie de mărimea partiţiei, deci este bine ca utilizatorii începători să lase neschimbată valoarea "Default". În cîmpul "Volume Label" scriem un nume pentru partiţie, de exemplu "Multimedia" (fără ghilimele) dacă avem de gînd să stocăm pe ea muzică şi filme. Opţiunea "Perform a quick format" ne permite să scurtăm considerabil durata de timp cît durează formatarea. În cazul în care sîntem siguri că porţiunea de hardisc ce trebuie formatată nu are sectoare defecte ("bad sectors") putem bifa această opţiune. Opţiunea "Enable file and folder compression" dacă este bifată face ca datele să fie stocate pe partiţia în cauză în formă comprimată, reducîndu-se astfel spaţiul folosit de ele. Nu este nevoie să o bifam acum. Putem seta această particularitate a partiţiei după formatarea ei, bineînţeles dacă avem nevoie de ea. Comprimarea nu este disponibilă decît pentru partiţiile NTFS. După ce am stabilit preferinţele noastre referitoare la noua partiţie facem clic pe butonul "Next".


Va apare a cincea fereastră a vrăjitorului, care este în acelaşi timp şi ultima. În ea ni se prezintă un sumar al opţiunilor noastre în legătură cu noua partiţie ce va fi creată. Dacă dorim să facem modificări de ultim moment, ne putem întoarce la ferestrele precedente făcînd clic pe butonul "Back". Dacă opţiunile alese deja sînt cele mai potrivite facem clic pe butonul "Finish".


Partiţia va fi creată instantaneu şi începe formatarea ei care durează cîteva minute, în funcţie de mărimea partiţiei. La terminarea procesului de formatare apare în diagrama partiţiilor caracterizarea "Healthy" sub capacitatea partiţiei nou create.



2.3 FORMATAREA PARTIŢIILOR

Pentru a formata o partiţie facem clic dreapta cu mausul pe blocul din diagramă care simbolizează partiţia şi în meniul care apare facem clic pe opţiunea "Format". Va apare a patra fereastră a vrăjitorului de partiţionare, iar procedura de urmat este cea descrisă mai sus. Formatarea unei partiţii şterge toate datele stocate pe ea, deci înainte de a lua decizia de formatare trebuie să salvăm (pe alta partiţie, pe dischetă sau CD/DVD-ROM) datele de care credem că vom mai avea nevoie.

Formatarea unei partiţii care are date (fişiere) pe ea decurge similar cu procedura descrisă mai sus, dar după ce vom apăsa pe butonul "Finish" va apare o minifereastră de avertizare cu textul "Formatting will erase all data on this volume. Backup any data you want to keep before formatting. Do you want to continue ?." ("Formatarea va şterge toate datele de pe această partiţie. Faceţi copii de rezervă după toate datele pe care doriţi să le păstraţi."). Facem clic pe butonul "OK" ("Da"). Partiţia va fi formatată.

Utilitarul de administrare a hardiscului ne permite să formatăm orice partiţie existentă pe hardisc, mai puţin acele partiţii care conţin pe ele sisteme de operare Windows. În cazul acestora comanda de formatare este estompată, pentru că dacă am formata o astfel de partiţie toate datele de pe ea ar fi şterse şi am fi în situaţia să nu putem reporni calculatorul.

2.4 RESTRINGEREA PARTIŢIILOR

Restrîngerea ("shrinking") unei partiţii eliberează spaţiu pe hardisc şi este folosită în special pentru rearanjarea partiţiilor. Dacă avem o partiţie mare o putem restrînge şi apoi în spaţiul nepartiţionat apărut putem crea o altă partiţie.

Pentru a restrînge o partiţie facem clic dreapta cu mausul pe blocul din diagramă care simbolizează partiţia şi în meniul care apare facem clic pe opţiunea "Shrink Volume". Va apare o fereastră unde trebuie să indicăm spaţiul care trebuie înlăturat din partiţie ("amount of space to shrink"). De exemplu dacă avem o partiţie de 20000 MB (20 GB) putem să o restrîngem la 15000 MB (15 GB), deci vom completa în cîmp valoarea de 5000 MB, apoi vom face clic pe butonul "Shrink".

Cu ajutorul utilitarului de administrare a hardiscului putem să restrîngem orice partiţie existentă pe hardisc, inclusiv pe acelea care conţin pe ele sisteme de operare Windows.

2.5 EXTINDEREA PARTIŢIILOR

Extinderea ("extending") unei partiţii ocupă din spaţiul liber de pe hardisc şi este folosită în special pentru rearanjarea partiţiilor. Dacă avem o partiţie mică o putem extinde pe seama spaţiului rămas liber.

Pentru a extinde o partiţie facem clic dreapta cu mausul pe blocul din diagramă care simbolizează partiţia şi în meniul care apare facem clic pe opţiunea "Extend Volume". Va apare prima fereastră a vrăjitorului de extindere, în care vom face clic pe butonul "Next". În fereastra următoare există două compartimente. În cel din dreapta ("Selected") se află spaţiul liber disponibil pe hardisc. Facem clic pe butonul "Remove All" şi astfel tot spaţiul liber, care se mută în compartimentul din stînga ("Available"). Facem clic pe spaţiul mutat şi apoi pe butonul "Add" şi spaţiul se mută din nou în compartimentul din dreapta. Acum alegem cu ajutorul contorului de jos numărul de MB cu care dorim să extindem partiţia ("Select the amount of space în MB") şi apoi facem clic pe butonul "Next". Va apare ultima fereastră a vrăjitorului unde facem clic pe butonul "Finish".

Cu ajutorul utilitarului de administrare a hardiscului putem să extindem orice partiţie existentă pe hardisc, cu excepţia acelor partiţii care conţin pe ele sisteme de operare Windows.

2.6 ŞTERGEREA PARTIŢIILOR

Ştergerea unei partiţii eliberează spaţiu pe hardisc şi este folosită în special pentru rearanjarea partiţiilor. Dacă avem o partiţie mare o putem şterge şi apoi în spaţiul nepartiţionat apărut putem crea doua partiţii mai mici. În mod similar, dacă avem două partiţii mici, le putem şterge şi apoi crea o singură partiţie mai mare.

Pentru a şterge o partiţie facem clic dreapta cu mausul pe blocul din diagramă care simbolizează partiţia şi în meniul care apare facem clic pe opţiunea "Delete Volume". Va apare o minifereastră de avertizare cu textul "Deleting this volume will erase all data on it. Do you want to continue?" ("Ştergerea acestui volum va duce la ştergerea tuturor datelor de pe el. Doreşti să continui?"). Facem clic pe butonul "Yes" ("Da"). Partiţia va fi ştearsă instantaneu.

Cu ajutorul utilitarului de administrare a hardiscului putem să ştergem orice partiţie existentă pe hardisc, cu excepţia acelor partiţii care conţin pe ele sisteme de operare Windows. În cazul acestora comanda de ştergere este estompată, pentru că dacă am şterge o astfel de partiţie toate datele de pe ea ar fi pierdute şi am fi în situaţia să nu putem reporni calculatorul



PARTIŢIONAREA ŞI FORMATAREA CU UTILITARUL DISK MANAGER
Utilitarul Disk Manager permite partiţionarea oricărui tip de hardisc (indiferent de fabricantul său) într-un mod uşor, intuitiv şi rapid. El este disponibil pentru cumpărare pe situl firmei producătoare, Kroll Ontrack. Partiţionarea cu utilitarul Disk Manager presupune crearea unei dischete speciale de pe care se butează în mod DOS grafic, care este asemănator cu interfaţa grafică din Windows. Acest utilitar ne permite crearea de partiţii NTFS şi FAT (32 sau 16), urmată de formatarea foarte rapidă a lor.

Cei mai mari fabricanţi de hardiscuri (Seagate, Maxtor, Western Digital, Samsung) pun la dispoziţie pe siturile lor variante personalizate ale acestui utilitar, care pot fi descărcate şi folosite în mod gratuit. Astfel, utilitarul oferit de Seagate se numeşte Disc Wizard, cel oferit de Maxtor se numeşte MaxBlast, cel oferit de Western Digital se numeşte Data Lifeguard, iar cel oferit de Samsung a păstrat denumirea de Disk Manager. Aceste utilitare sînt practic identice din punct de vedere al interfeţei şi funcţionalităţii cu utilitarul Disk Manager produs de Kroll Ontrack, însă au o limitare majoră faţă de acesta şi anume faptul că fiecare dintre ele poate fi folosit doar pentru partiţionarea hardiscurilor fabricate de o singură companie. De exemplu putem folosi MaxBlast doar pentru hardiscuri fabricate de compania Maxtor, iar dacă încercăm să îl folosim cu hardiscuri fabricate de Seagate, Western Digital sau Samsung va apare un mesaj de eroare. Dacă avem în calculator hardiscuri produse de fabricanţi diferiţi va trebui să folosim pentru fiecare hardisc utilitarul corespunzător.

Fiecare dintre programele enumerate mai sus este disponibil în două variante, în funcţie de mediul în care se va lucra cu ele. Ambele variante sînt uşor de folosit şi au o interfaţă asemănătoare, dar diferă din punctul de vedere al funcţionalităţii. Varianta pentru mediul DOS are funcţionalitate completă, ea permiţîndu-ne să partiţionăm şi să formatăm orice hardisc pe care îl avem în calculator. Varianta pentru mediul Windows are funcţionalitate limitată, cu ajutorul ei putem să partiţionăm şi să formatăm orice hardisc din calculator, cu excepţia celui pe care se afla SO Windows. Varianta pentru Windows poate fi folosită dacă dorim să adăugăm un hardisc nou la sistem, însă în situaţia în care avem un singur hardisc, ea este inutilizabilă. Cum cei mai mulţi din posesorii de calculator au un singur hardisc (de mare capacitate) în calculator, este recomandată descărcarea variantei pentru DOS, a cărei utilizare va fi explicată în detaliu. Va fi luat ca exemplu utilitarul MaxBlast cu ajutorul căruia se va partiţiona un hardisc Maxtor. Folosirea celorlalte utilitare este similară, dacă nu chiar identică. Pot fi partiţionate hardiscuri ATA (Parallel ATA) sau SATA (Serial ATA).

Partiţionarea şi formatarea unui hardisc presupune ştergerea tuturor datelor existente pe el. De aceea înainte de a partiţiona un hardisc trebuie să ne asigurăm că nu există pe acesta date importante pentru noi sau că am salvat toate datele importante pe alt mediu de stocare (hardisc, CD-ROM, discheta, etc.).

1. DESCARCAREA UTILITARULUI

1.1 SEAGATE

Dupa conectarea la internet mergem pe situl Seagate, la pagina cu titlul Downloads ("Descarcare [de softuri]"). Varianta care ne interesează (DW pentru DOS) se numeşte "Disc Wizard Starter Edition" şi se află pe coloana din stînga a paginii. Derulăm pagina în jos şi vedem dacă sînt bifate opţiunile "English" (lb. engleză) şi "Bootable Floppy Diskette Creator" ("creator al unei dischete butabile"). Aceste opţiuni sînt bifate în mod implicit, dar dacă nu sînt bifate, facem clic în cerculeţele de lîngă ele. Apoi facem clic pe butonul "Download Now" din josul coloanei şi aşteptăm să apară pagina de înregistrare ca utilizator al softului. În această pagină avem mai multe cîmpuri de completat legate de hardisc (numărul de serie), de calculator (sistemul de operare) sau de utilizator (nume, prenume, adresă de poştă electronică). Singurul cîmp care trebuie completat obligatoriu este cel care trebuie să conţină adresa de poştă electronică, completarea celorlalte cîmpuri este facultativă. După completarea adresei de mel (şi eventual a altor date) se face clic pe butonul "Submit". Descărcarea softului va începe în scurt timp şi o aşteptăm să se termine, după care închidem conexiunea la internet. Dacă descărcarea nu începe automat, este oferită o legătură către fişierul executabil, a cărui descărcare trebuie de această dată pornită manual prin clic pe legătură. Mărimea fişierului ce conţine DWSE este de 2,4 MB.

1.2 MAXTOR

Maxtor a fost un producător independent, dar după ce a fost cumpărat de Seagate a devenit o subdiviziune a acestei companii. Ne conectăm la internet şi mergem pe situl Seagate, la pagina cu titlul Downloads ("Descărcare [de softuri] "), în care se află softuri pentru diversele tipuri de hardiscuri produse de Maxtor (ATA, SCSI, externe, etc.). Facem clic pe legătura "Max Blast" şi va apare o nouă pagină în care trebuie să facem clic pe legătura "Download File" pentru a descărca utilitarul pentru DOS. Softul are 1,8 MB deci se va descărca relativ repede. La terminarea acestei operaţii închidem conexiunea la internet.

1.3 WESTERN DIGITAL

Ne conectăm la internet şi mergem la pagina de unde pot fi descărcate Softuri şi Draivere pentru produsele Western Digital. În partea de sus a paginii se află un tabel cu semne de carte (legături care duc în aceeaşi pagină). Facem clic pe legătura "Data Lifeguard Tools V.11.0" şi vom fi mutaţi mai jos în cadrul paginii unde este o prezentare sumară a softului. Utilitarul care ne interesează se numeşte "Data Lifeguard for DOS" şi este disponibil fie sub formă arhivată ("ZIP Version - 1,56 MB") fie sub formă executabilă ("EXE Version - 1,74 MB"). Putem descărca pe oricare din ele (facem clic pe legătură) şi după terminarea operaţiei închidem conexiunea la internet. Dacă am descărcat versiunea arhivată, extragem fişierul numit "Diskette.exe" cu arhivatorul preferat.

1.4 SAMSUNG

După conectarea la internet mergem pe situl Samsung, la pagina dedicată utilitarului Disk Manager. Facem clic pe legătura numită "Download Program" şi după cîteva momente va apare o minifereastră ce conţine un formular de înregistrare. Samsung nu împarte datele necesare înscrierii în obligatorii şi opţionale (facultative), deci va trebui să completăm toate cîmpurile şi să facem apoi clic pe butonul "Submit". Va fi descărcat un fişier în formă arhivată numit DM_Creator.zip . Din el extragem fişierul executabil numit Dm_Creator.exe pe care îl vom folosi pentru crearea unei dischete butabile.

2. CREAREA UNEI DISCHETE BUTABILE

Introducem o dischetă formatată şi neprotejată la scriere în calculator. Facem dublu clic pe fişierul executabil pe care l-am descărcat, sau pe care l-am extras din arhiva zip. Va apare o minifereastra de întîmpinare ("Welcome") în care trebuie să facem clic pe butonul "Continue". Apare fereastra ce conţine licenţa de utilizare, iar dacă sîntem de acord cu prevederile acesteia facem clic pe butonul "Yes". Va apare fereastra numită "Create Diskette" în care ni se explică faptul că va fi creată o dischetă butabila şi sîntem avertizaţi că în procesul de creare a acesteia toate datele conţinute anterior pe dischetă vor fi şterse. Facem clic pe butonul "Start". Apare o minifereastră de avertizare, cu un text în care ni se reaminteşte ca toate datele de pe dischetă vor fi şterse. Facem clic pe butonul "OK". Va începe procesul propriu-zis de creare a dischetei, care durează aproximativ 5 minute, şi a cărui progresie poate fi monitorizată sub forma unei bare care se colorează treptat. La sfîrşitul operaţiunii apare o fereastră cu titlul "Diskette Created", în care trebuie să facem clic pe butonul "Exit". Procesul de creare a dischetei butabile care conţine softul de partiţionare s-a încheiat.

Acest procedeu este valabil pentru toate utilitarele, însă în ceea ce priveşte utilitarul Disc Wizard al companiei Seagate el trebuie repetat, pentru că este nevoie de două dischete ("Disk 1 of 2, Disk 2 of 2"), a căror creare decurge în mod identic după tipicul expus mai sus.

Atenţie, dacă după ce am lansat comanda de creare a dischetei (cînd am apăsat pe butonul "Start") apare o minifereastră cu titlul "Invalid sized diskette în drive" şi cu două butoane ("Retry" şi "Cancel") înseamnă fie ca discheta este defectă şi trebuie să o înlocuim, fie că este neformatată, fie că pur şi simplu am uitat să o introducem în calculator.

3. FOLOSIREA UTILITARULUI

3.1 ETAPE PREGĂTITOARE

Repornim calculatorul şi ţinem apăsată tasta "Delete" pentru a afişa ecranul principal al programului de configurare a biosului. Modificăm ordinea dispozitivelor de butare, punînd discheta ca prim dispozitiv de butare ("First Boot Device"), aşa cum a fost arătat mai sus la secţiunea de configurare a biosului. Repornim calculatorul apăsînd în acelaşi timp pe tastele Ctrl, Alt şi Delete (Ctrl+Alt+Del). Sistemul va buta de pe dischetă şi după o perioadă de cîteva minute (în care se copiază nişte fişiere de pe dischetă) va fi lansat programul de administrare a hardiscului. În cazul folosirii Max Blast va apare mai întîi un ecran cu următorul text : "Run Max Blast 3 from Floppy or CD [ F, C]?". Apăsăm tasta F pentru a indica faptul că programul va rulă de pe dischetă. Va apare licenţa de utilizare, pe care o citim şi dacă sîntem de acord cu ea facem clic pe butonul "I Agree".

Dacă avem un hardisc Seagate şi folosim cele două dischete ce conţin softul Disc Wizard va trebui să introducem discheta 1 în calculator, care va buta de pe ea încărcînd în memorie fişierele necesare. La un moment dat încărcarea fişierelor se opreşte şi în partea de sus a ecranului apare textul : "Please insert Disc Wizard Starter Edition Disk 2 and press 'c' to continue". ca urmare va trebui să scoatem discheta 1 şi să introducem discheta 2, după care să apăsăm tasta "C". La terminarea procesului de copiere a fişierelor va apare şi de această dată licenţa de folosire a softului.

Dacă avem un hardisc folosit pe care dorim să-l repartiţionăm şi există deja un SO Windows instalat pe una din partiţiile existente, va apare o minifereastră de avertizare cu următorul text : "A version of Windows may be present on your system. Maxtor recommends that you use the Windows version of Max Blast 3 to set up your drive. Do you wish to continue anyway?" ("O versiune de Windows este probabil prezentă deja pe sistem. Maxtor recomandă folosirea versiunii de Windows a Max Blast 3 pentru punerea la punct a hardiscului. Doreşti să continui oricum?"). Facem clic pe butonul "YES" din minifereastră pentru a semnala faptul că dorim să continuăm să lucrăm cu utilitarul în mod DOS. Evident că mesajul de avertizare va fi compus diferit pentru utilitarele altor fabricanţi (de exemplu în cazul Disc Wizard el se termină cu propoziţia "Continue în DOS?"), dar sensul textului rămîne acelaşi.

Dacă avem un hardisc care nu are nici o partiţie pe el (este nou sau i-au fost şterse toate partiţiile) atunci după acceptarea licenţei softului va apare o minifereastră de avertizare numită "Blank Hard Drive" ("Hardisc Virgin") care conţine textul : " The following drive îs not set up for use în your system. Drive Model. Would you like to prepare the drive for use în your system?" ("Hardiscul următor nu este pus la punct pentru a fi folosit în acest sistem. Modelul hardiscului. Doreşti să prepari hardiscul pentru a-l utiliză în sistem?"). La partea de jos a miniferestrei se află două butoane, "Yes" ("Da") şi "No" ("Nu"), ambele opţiuni permiţînd formatarea hardiscului după acelaşi procedeu, diferenţa fiind doar în ceea ce priveşte numărul de etape intermediare pe care trebuie să le parcurgem. Dacă facem clic pe "Yes" apare ecranul principal al utilitarului, iar dacă facem clic pe "No" ajungem direct la ecranul în care trebuie să alegem SO pe care intenţionăm să-l instalăm pe hardisc, în funcţie de care ni se va permite să creăm anumite tipuri de partiţii. MunteAlb recomandă să se facă clic pe butonul "No" pentru a se urmări desfăşurarea procesului de partiţionare aşa cum este descrisă mai jos.

În ambele situaţii prezentate mai sus (hardisc folosit sau virgin) apare ecranul principal al utilitarului, unde sînt prezentate secţiunile acestuia :
View Installation Tutorial ("Vizionarea Ghidului de Instalare [a unui Hardisc]")
Set Up your Hard Drive ("Administrează Hardiscul")
Maintenance Options ("Opţiuni de Întreţinere a Hardiscului")
Utilities ("Utilitare")
Hard Disk Information ("Informaţii despre Hardisc")

Facem clic în ecranul principal pe titlul secţiunii "Set Up Your Hard Drive" sau pe imaginea de lîngă acesta. Va apare un ecran în care sînt prezentate unităţile de stocare prezente în sistem şi statutul lor ("Primary Master, Secondary Master, etc."). Facem clic pe butonul pe care este desenată imaginea care simbolizează hardiscul pe care dorim să-l partiţionam (în cazul de faţă chiar hardiscul principal - "Primary Master"). Apoi facem clic pe butonul "Next" aflat în partea din dreapta-jos a ecranului, buton care era estompat iniţial, dar care a devenit funcţional în momentul în care am făcut clic pe imaginea hardiscului.

Dacă hardiscul are pe una din partiţii un SO Windows, va apare un ecran de avertizare care conţine textul : "The drive you selected may be your boot drive. Continuing will erase any existing data on this drive. Are you sure you want to continue?" ("Hardiscul selectat este posibil să fie chiar acela de pe care se butează. Continuarea [acţiunilor] va şterge orice date prezente pe el. Eşti sigur că doreşti să continui?"). În partea de jos a ecranului se află o căsuţă lîngă care este scris "Continue with selected option and erase existing data" ("continuă cu opţiunea selectată şi şterge datele existente"). Bifăm căsuţa (facem clic în ea) şi apoi facem clic pe butonul "Next".

Următorul ecran conţine două texte : "Max Blast 3 has detected that your boot drive is set up for the following operating system. If this is correct, press Next to continue" ("MB 3 a detectat faptul că hardiscul principal este pregătit pentru sistemul de operare specificat mai jos"). "If you are using or plan on installing a different OS, select the OS below and then press Next to continue with the installation" ("Dacă foloseşti sau plănuieşti să instalezi un alt SO, selectează SO mai jos şi apoi fă clic pe butonul Next pentru a continuă instalarea"). În acest ecran există o listă cu toate SO de tip Windows, iar în listă este selectat sistemul de operare deja prezent pe hardisc. MunteAlb recomandă (indiferent de situaţia în care ne găsim) să selectăm sistemul de operare Windows XP, pentru că în acest caz vom putea crea partiţii atît de tip FAT cît şi de tip NTFS. Dacă selectăm ca SO Windows ME sau Windows 98, nu vom putea crea decît partiţii de tip FAT (FAT 16 şi FAT 32). Aceasta este singura consecinţă a alegerii unui SO sau a altuia din listă. Facem deci clic în cerculeţul de lîngă Windows XP şi apoi facem clic pe butonul "Next" din josul ecranului.

Va apare un ecran în care trebuie să alegem modul de desfăşurare ulterioară a procedeului de partiţionare ("Choose an Installation Method"). Avem două opţiuni şi anume : "Easy Installation" ("Instalare Uşoară") şi "Advanced Installation" ("Instalare Avansată"). Diferenţa dintre ele este că "Instalarea Uşoară" presupune crearea automată a unei singure partiţii pe tot hardiscul, în timp ce "Instalarea Avansată" presupune ca utilizatorul să stabilească manual numărul de partiţii şi dimensiunea acestora. Facem clic în cerculeţul de lîngă "Advanced Installation" şi apoi facem clic pe butonul "Next".



3.2 AFIŞAREA LISTEI DE PARTIŢII

În ecranul următor putem observa o diagramă sugestivă a partiţiilor existente pe hardisc. Hardiscul este prezentat ca un cerc, iar partiţiile ca nişte sectoare de cerc, colorate diferit în funcţie de tipul lor (FAT 16, FAT 32 şi NTFS). Imaginea seamănă cu a unui tort circular în care au fost delimitate nişte felii, care nu au fost însă scoase din el. Sub cerc se află o listă cu partiţiile existente, la fiecare fiind precizat tipul şi mărimea ei. Partiţiile pentru SO Linux sînt recunoscute (apar şi ele ca felii ale "tortului"), dar nu sînt identificate după tipul lor (ext2, ext3, etc.), în listă apărînd lîngă ele termenul "unknown" ("necunoscut"). Evident că dacă avem un hardisc nou (sau de pe care au fost şterse toate partiţiile), cercul va fi necolorat, iar lista nu va conţine nici un element.

3.3 ŞTERGEREA PARTIŢIILOR EXISTENTE

Se face clic pe butonul "Clear" aflat la partea de jos a ecranului cu diagramă pentru a şterge partiţiile existente. Cercul simbolizînd hardiscul se va decolora, iar lista va dispare.

3.4 CREAREA DE PARTIŢII

Crearea de partiţii noi care să le înlocuiască pe cele şterse se face printr-un proces foarte simplu, care va trebui repetat pentru fiecare partiţie nou creată. Facem clic pe butonul "Add" ("Adaugă"), aflat în partea din dreaptă-jos a ecranului cu diagramă.

Va apare fereastra numită "Create Partition" ("Creează o Partiţie"), în care va trebui să definim caracteristicile partiţiei pe care dorim să o creăm. Fereastra conţine trei cîmpuri şi o riglă :


Cîmpul "Select Partition Size" ("selectează mărimea partiţiei") ne permite să setăm mărimea partiţiei nou-create, măsurată în MB (1000 MB = 1 GB). Pentru aceasta facem clic în interiorul cîmpului şi tastăm o anumită valoare. Alternativ, putem folosi săgetuţele de lîngă cîmp pentru a seta mărimea, însă acest procedeu ia mai mult timp. Utilizăm acest cîmp dacă dorim să setăm numere "rotunde" pentru mărimea partiţiilor (10000 MB, 5000 MB, etc.).


Rigla ne permite să setăm într-un mod mai intuitiv mărimea partiţiei. Facem clic pe glisorul riglei (aflat iniţial la marginea ei dreaptă) şi ţinînd apăsat butonul mausului mutăm glisorul la stînga pe o distanţă mai mare sau mai mică, în funcţie de mărimea dorită pentru partiţia nouă. Ajustăm mărimea acesteia prin mici mişcări ale glisorului la stînga sau la dreapta sau folosind săgetuţele de lîngă cîmpul de mai sus. În timp ce mişcăm glisorul pe rigla, în cîmpul de deasupra va apare în cifre mărimea partiţiei pentru fiecare poziţie a glisorului. Rigla simbolizează dimensiunea spaţiului nepartiţionat de pe hardisc. Dimensiunea partiţiei create se măsoară de la marginea din stînga a riglei pînă la poziţia glisorului. Utilizăm rigla dacă dorim ca dimensiunea partiţiilor să fie un anumit procent din mărimea spaţiului rămas nepartiţionat (50 %, 25 %, etc.).


Cîmpul "Select Partition Type" ("selectează tipul partiţiei") ne permite să alegem tipul sistemului de fişiere care va fi instalat pe partiţie. Facem clic pe săgetuţa de lîngă cîmp şi în meniul derulant care apare facem clic pe tipul dorit (NTFS, FAT 32 sau FAT 16).


Cîmpul "Select Cluster Size" ("selectează mărimea unităţii de alocare") trebuie lăsat cu setarea implicită ("Default"), utilitarul urmînd să aleagă în mod automat valoarea cea mai bună pentru dimensiunea partiţiei create.

Să exemplificam procedeul creării de partiţii prin partiţionarea unui hardisc de 30 GB, în scopul pregătirii sale pentru instalarea Windows ME şi Windows XP. Vom crea în prima etapă o partiţie FAT 32 cu mărimea de 15 GB, pe care să instalăm Windows ME şi programele aferente. În a doua etapă vom crea o partiţie NTFS cu mărimea de 10 GB, pe care să instalăm Windows XP şi programele aferente. În cea de-a treia etapă vom crea o partiţie FAT 32 cu mărimea de 5 GB, pentru stocarea datelor importante cu care lucrăm.

În fereastra "Create Partition" observăm că iniţial la limita din stînga a riglei stă scris 0 MB, iar la limita din dreapta 30748 MB, adică tot spaţiul de pe hardisc este disponibil pentru crearea unei partiţii. Vom crea pentru început o partiţie de 15 GB. Pentru aceasta mutăm glisorul la jumătatea riglei şi observăm că în cîmpul de sus a apărut valoarea 15423 MB. O putem ajusta în sus sau în jos cu ajutorul săgetuţelor de lîngă cîmpul "Select Partition Size" sau o putem lăsa aşa. Alegem apoi ca tipul partiţiei să fie FAT 32 şi în final facem clic pe butonul "OK". Partiţia va fi creată instantaneu şi ne vom întoarce la ecranul cu diagrama circulară, unde observăm că un semicerc s-a colorat, simbolizînd partiţia proaspăt creată de noi. De asemenea caracteristicile ei (mărime şi tip) sînt specificate în lista cu partiţii de sub diagramă.

Facem din nou clic pe butonul "Add". În fereastra de creare observăm că acum rigla are dimensiunea de doar 15324 MB, adică exact cît spaţiul rămas nepartiţionat. Mutăm glisorul în aşa fel încît să creăm o partiţie care să ocupe 75 % din spaţiul pe care-l avem la dispoziţie, adică aproximativ 10000 MB (10 GB). Alternativ, putem să tastăm 10000 MB în cîmpul de deasupra riglei. Selectăm tipul partiţiei, făcînd clic de această dată în meniu pe sistemul de fişiere NTFS. Apoi facem clic pe butonul "OK". Partiţia nou creată va apare şi ea pe diagramă (colorată diferit faţă de cea precedentă) şi în listă.

Pentru a crea şi ultima partiţie facem iarăşi clic pe butonul "Add". Vedem în fereastra de creare că rigla simbolizează acum un spaţiu nepartiţionat de 5322 MB. Alegem să folosim pentru a treia partiţie tot spaţiul nepartiţionat de pe hardisc şi de aceea nu mai mişcăm glisorul pe riglă. Selectăm tipul de partiţie ca FAT 32, pentru ca ea să fie accesată atît de sub Windows ME cît şi de sub Windows XP, apoi facem clic pe butonul "OK".

În ecranul cu diagrama circulară avem la final o privire de ansamblu asupra modului în care am decis să partiţionăm hardiscul. În acest moment putem să facem ultimele modificări în ceea ce priveşte partiţionarea. Dacă selectăm o partiţie şi apoi facem clic pe butonul "Delete" ("Şterge"), partiţia respectivă va fi ştearsă şi putem crea una sau mai multe partiţii în locul ei, prin procedeul explicat mai sus. Dacă selectăm o partiţie şi apoi facem clic pe butonul "Modify" îi putem modifica caracteristicile (sistemul de fişiere şi mărimea unităţii de alocare) şi îi putem chiar reduce dimensiunile. În sfîrşit, dacă nu sîntem deloc mulţumiţi de deciziile noastre legate de partiţionarea hardiscului, putem face clic pe butonul "Clear" pentru a şterge toate partiţiile, urmînd să creăm altele.

3.5 FORMATAREA PARTIŢIILOR CREATE

Dacă sîntem mulţumiţi de numărul, dimensiunea şi tipul partiţiilor nou create, atunci în ecranul cu diagramă va trebui să facem clic pe butonul "Erase" ("Şterge"), aflat la partea din dreapta-jos a ecranului. Această acţiune va avea drept consecinţă faptul că butonul "Next", iniţial estompat (nefuncţional), va deveni funcţional. Facem deci clic pe butonul "Next" şi va apare un ecran în care este prezentat un sumar al partiţionării, sub forma unei liste a partiţiilor nou create. Făcînd clic pe butonul "Next" din ecranul rezumativ va apare un nou ecran, cu titlul "Formatting and partitioning your Hard Drive", unde putem urmări progresia procesului de formatare a fiecărei partiţii sub forma unei bare care se colorează progresiv. Formatarea decurge automat, fără vreo intervenţie din partea noastră şi va avea atîtea etape cîte partiţii am creat.

La sfîrşitul procesului de formatare apare un ecran ce conţine un text care începe cu : "The partitions that have been created are now formatted" ("Partiţiile care au fost create sînt acum formatate"). Facem clic pe butonul "Done" ("Terminat") aflat în colţul din dreapta-jos al acestui ultim ecran. Ne vom întoarce la ecranul principal al utilitarului. Facem clic pe butonul "Exit" aflat în colţul din dreapta-sus pentru a părăsi (închide) utilitarul. Ne vom afla din nou în modul DOS non-grafic, de tip linie de comandă. Scoatem discheta ce conţine utilitarul hardiscului, apoi repornim calculatorul apăsînd în acelaşi timp pe tastele Ctrl, Alt şi Delete (Ctrl+Alt+Del). La apariţia primelor litere din ecranul de butare, apăsăm tasta Delete pentru a fi afişat ecranul principal al BIOS-ului. Setăm ordinea de butare (dischetă sau CD-ROM) în funcţie de sistemul de operare pe care intenţionăm să-l instalăm, apoi introducem în calculator discheta sau CD-ROM-ul de pe care pornim instalarea Windows. Salvăm modificarea legată de ordinea de butare făcută în BIOS şi apoi parcurgem etapele procesului de instalare a sistemului de operare dorit, care vor fi explicate pe larg în partea a patra a acestui manual.