Cum arăta primul laptop ?

Cum arăta primul laptop. 

O istorie a calculatorului portabil (FOTO)

Azi 1 EUR = 4.4655 RON !

Vezi care au fost cele mai importante momente în istoria dimensiunii laptopurilor.

Osborne 1

În anul 1981 Osborne 1 făcea valuri ca fiind cu adevărat primul calculator portabil. Cântărea peste 11,8 kg şi avea o grosime de 21,59 de centimetri!

Osborne 1 era dotat cu două unităţi floppy, un ecran cu diagonala de 5 inch, o baterie opţională. Preţul era de 1.795 dolari.

GRID Compass 1100

GRID Compass a apărut pe piaţă în 1982 şi este considerat de către mulţi specialişti ca fiind primul laptop adevărat. Cântărea 5,44 kg. Nu avea unitate internă de floppy. Preţul era de 8.150 dolari.



Acest computer a fost folosit în mod principal de către NASA.


IBM PC Convertible

IBM a scos pe piaţă în 1986 primul său laptop, care a avut un succes comercial modest. Avea unitate floppy de 3,5 inch şi costa 2.000 dolari. Avea memorie de 256 KB (kilobytes) RAM, care putea fi extinsă pânpă la 640 KB.


COMPAQ SLT-286

Ne aflăm în anul 1988, iar Compaq SLT-286 era primul notebook cu ecran VGA – rezoluţie 640x480. Avea un hard-disk de 20 MB sau 40MB, modem intern şi o baterie cu durată de viaţă de 3 ore.



Cântărea 6,35 kg.


NEC UltraLite

NEC UltraLite este probabil primul computer a cărui asemănare este izbitoare cu notebook-urile din ziua de azi. Avea dimensiunea unei coli A4 şi o greutate de numai 1,81 kg.

Introdus pe piaţă în 1988 UltraLite funcţiona cu MS-DOS. În ciuda faptului că era foarte uşor, acest computer nu a avut un succes comercial prea mare din cauza preţului – ajungea până la 5.000 dolari.


Apple PowerBook 100

Acesta nu este primul laptop produs de Apple. PowerBook 100 avea o greutate de 2,31 kg şi o grosime de numai 4,57 cm. Computerul a fost introdus pe piaţă în 1991 şi costa 2.300 dolari.


Toshiba Portege T3400

Portege T3400 a fost lansat în 1993 şi este primul laptop cu baterie lithium ion, o îmbunătăţire semnificativă faţă de modelele anterioare, atât din punct de vedere al longetivităţii şi al greutăţii.



Ecranul acestui laptop avea o diagonală de 19,8 cm, iar durata de viaţă a bateriei era estimată la 4,5 ore. Portege T3400 cântărea 1,81 kg.


DEC HiNote Ultra

Acest laptop avea o grosime de doar 2,54 cm şi cântărea sub 1,8 kg. DEC a dotat acest laptop cu un ecran de 11,1 inch, memorie 4MB RAM şi un hard disk de 340 MB – specificaţii extrem de generoase pentru acel moment – anul 1994.



HiNote Ultra funcţiona cu Windows Workgroups 3.11, instalat peste MS-DOS.


Toshiba Libreto 20

Acest computer, care a fost lansat în 1996, avea un ecran de 6,1 inch, un procesor 486 şi spaţiu pe disk de 270 MB. Libreto 20 a fost primul laptop pe care a fost instalat Windows 95. Cântărea sub 1 kg.


Sony VAIO C1 PictureBook

Lansat în 1998, laptopul Sony avea un ecran de 8,9 iinch şi cântărea 0,99 kg. Era echpat cu Windows 98, 3,2 GB spaţiu pe hard disk şi 64 MB memorie. Avea inclusiv o cameră web de 0,27 megapixeli.



Sony a reuşit să facă acest laptop cu o grosime de doar 3 cm, dotându-l şi cu floppy şi cu CD-ROM.


Sony VAIO x505

Acest dispozitiv, pus pe piaţă în 2003, a fost numit 505 Extreme. Producătorul a micşorat placa de bază şi a reuşit să creeze un aparat cu o grosime de doar 1 cm în partea din faţă, mai subţire chiar decât MacBook Air – şi o grosime de 2 cm în partea din spate.


x505 cântărea 0,81 kg, avea un ecran de 10,4 inch, cu o rezoluţie de 1024x768, un procesor 1GHz Pentium M şi carcasă din carbon.

Samsung Q1

Lansat în 2006, Q1 a fost primul dispozitiv de tip netbook. Cântărea 0,77 kg, avea o lăţime de 22 cm şi o înălţime de 13,9 cm. Grosimea acestui dispozitiv era de 3,17 cm.


Asus Eee PC 700 (2007)

Asus Eee PC 700 a dovedit că portabiliatea nu înseamnă neapărat un preţ premium. Meritele principale ale acestui dispozitiv au fost mărimile sale (ecran de 17,7 cm şi greutate de 0,9 kg) şi preţul său mic, de 399 dolari. Laptopul Asus era surprinzător de subţire – 3,5 cm.

Apple MacBook Air

În 2008 Apple lansa unul dintre cele mai de succes dispozive din istoria companiei: MacBook Air. Avea tastatură completă, ecran de 13,3 inch, memorie 2GB, o greutate de 1,36 kg.

În ceea ce priveşte dimensiunsinile sale, Apple MacBook Air avea o lăţime de 325 mm şi o înălţime de 227 mm.

Dell Adamo XPS

Dell lansa în 2009 Adamo XPS, ca răspuns la MacBook Air. Din păcate, produsul nu a avut succes din cauza faptului că bateria avea o durată de viaţă extrem de scurtă, iar preţul de pornire era uriaş: 1.800 dolari.


Samsung Series 9

Suntem deja în 2011. Cu toate că multe laptopuri ultra-subţiri au încercat să dărâme standardul impus de MacBook Air, niciunul nu a reuşit într-o aşa de mare măsură precum notebook-urile din Samsung Series 9.

Mai subţiri decât MacBook Air, laptopurile Samsung au mai multă memorie, lumină în spatele tastaturii şi procesoare Intel la zi


Dell XPS 15z

Chiar şi laptopurile cu ecrane mari şi procesoare puternice au devenit subţiri. Dell XPS 15z are un ecran de 15,6 inch şi o grosime de doar 2,46 cm.

Laptopurile ultra-subţiri de mâine

Recent au fost introduse pe piaţă o serie de laptopuri extrem de subţiri, precum Sony VAIO Z sau extrem de aşteptatele laptopuri ultraportabile, numite Ultrabooks, incluzând aici Asus UX21.

Potrivit zvonurilor, Apple va lansa MacBook Pro, care va fi chiar mai subţire decât MacBook Air.

Sursa articol   Autor: Emilian Nedelcu, Emilian Nedelcu | Sursa: Money.ro | Publicat: 21 aug 2011, 00:50 | Actualizat: 22 aug 2011, 11:20

Securitatea in email e-mail, semnatura digitala INTRODUCERE De-a lungul evolutiei sale, Internetul a trecut prin mai multe etape. La inceput, a fost o retea militarǎ, creata de US DoD (Department of Defence - Ministerul Apararii Statelor Unite). Ideea de la care s-a pornit a fost aceea de a introduce un grad ridicat de redundanta, astfel incat distrugerea unei parti a retelei sa nu afecteze functionarea restului retelei. Perioada urmǎtoare a apartinut comunitatii stiintifice si academice. Oamenii de stiinta au folosit reteaua pentru a comunica intre ei, pentru a distribui informatii, pentru a face cunoscute rezultatele cercetǎrii. Etapa actuala este cea a utilizarii publice a Internetului, pe baze comerciale. Dintre toate serviciile Internetului, posta (sau mesageria) electronica (e-mail in engleza, dar din ce in ce mai mult si in romana) este cea mai simpla si cea mai raspandita. Trebuie spus aici ca posta electronica nu este apanajul exclusiv al Internetului: exista retele locale sau de arie larga private care dispun de sisteme de mesagerie electronica. De asemenea, majoritatea BBS-urilor permit utilizatorilor proprii sa corespondeze intre ei. Din perspectiva utilizatorului, folosirea acestor sisteme este similara cu utilizarea sistemului e-mail din Internet, exceptand modul de formare a adreselor si, desigur, faptul ca in aceste sisteme nu se poate comunicǎ decat in cadrul organizatiei respective. Dar expansiunea Internetului este foarte rapida si majoritatea acestor sisteme sunt deja conectate la Reteaua Globala. Cu siguranta multi dintre noi folosim cu dezinvoltura posta electronica. Exista insa multi care inca nu au avut posibilitatea, interesul sau poate curajul sa-i cunoasca avantajele. Cert este ca, in scurt timp, e-mail-ul va deveni un instrument indispensabil pentru oricine. In multe privinte, functionarea postei electronice se aseamana cu serviciile postale obsnuite. Analogia este extrem de expresiva. In general, fiecare dintre noi suntem clientii unui anumit oficiu postal, de regula cel mai apropiat de locuinta. Fiecare dintre noi avem o cutie postala acasa si/sau o casuta postala la oficiul postal, identificate printr-o adresa. Oficiul postal deserveste o anumita zona, strict delimitata, deci un numar bine precizat de adrese. In cazul postei electronice, rolul oficiului postal este jucat de un calculator (de regula o masina Unix sau Windows NT) care ruleaza un program numit (la modul generic) server de e-mail. Suntem clientii acestui server daca dispunem de un cont pe acest server. Aceasta implica faptul ca avem o adresa e-mail prin care putem fi identificati si un spatiu de stocare unde sunt memorate mesajele (mailbox - cutie postala). Un oficiu postal are doua interfete: una spre clientii sai (corespunzatori adreselor care-i sunt arondate) si una spre ansamblul sistemului postal. Prima interfata implica distribuirea corespondentei sosite spre clientii oficiului si preluarea corespondentei acestora in vederea expedierii. A doua interfata o reprezinta relatia directa sau indirecta (prin intermediul altor oficii postale, oficii de triere etc.) cu celelalte oficii postale. In mod analog, serverul de e-mail dispune de doua protocoale diferite, corespunzatoare acestor interfete. Astfel, comunicarea cu clientii se face, in marea majoritate a cazurilor, prin protocolul POP3 (Post Office Protocol 3), care asigura distribuirea mesajelor (acesta este termenul prin care ne referim la o scrisoare electronica) receptionate catre clientii proprii carora le sunt destinate si preluarea mesajelor expediate de acestia. Interfata cu alte servere de e-mail din Internet se face prin protocolul SMTP (Simple Mail Transfer Protocol), prin care serverul receptioneaza si expediaza corespondenta clientilor sai in si din Reteaua Globala. De regula, utilizatorul are de-a face cu un singur server de e-mail (altfel spus: serverul POP3 si serverul SMTP ruleaza pe aceeasi masina). Este insa posibil ca expedierea sa se faca printr-un alt server SMTP. Analogia cu posta obisnuita este evidenta: nu suntem obligati sa trimitem scrisorile prin intermediul oficiului postal caruia ii suntem clienti. Le putem expedia de oriunde, dar le putem primi doar acasa. In ceea ce priveste insǎ securitatea, posta electronicǎ nu oferǎ conditiile ideale. Mesajele pot fi interceptate, voit sau din eroare, de cǎtre persoane neautorizate sau de cǎtre administratorii sistemelor de calcul. In cele mai multe versiuni de sisteme, UNIX, derivate Berkeley, incluzand si pe cele de pe Sun, este folosit programul sendmail pentru a receptiona si trimite posta. Versiunile mai vechi de sendmail au unele deficiente privind securitatea, permitand penetrarea in sistem, obtinerea unor drepturi de acces si activarea unor programe sau scripturi in mod ilegal. O astfel de deficientǎ a fost folositǎ de cǎtre Viermele Internet. Versiunea actualǎ a lui sendmail realizatǎ la Berkeley este, se pare, corectǎ. Dar aceste versiuni au cateva probleme de securitate care pot fi speculate de utilizatori mai rafinati. Existǎ cateva precautii administrative ce trebuie luate pentru a asigura securitatea postei electronice si anume stergerea alias-ului “decode” din fisierul aliases (etc/aliases sau /usr/bin/aliases), dacǎ s-au creat aliases ce permit mesajelor sǎ fie transmise direct la programe, trebuie sǎ ne asigurǎm cǎ aceasta nu este o cale pentru a obtine comenzi Shell pe care, in mod normal, nu are dreptul sǎ le execute, apoi trebuie sǎ verficat dacǎ parola “wizard” este dezactivatǎ in fisierul de configurare sendmail.cf si nu in ultimul rand trebuie sǎ vǎ asigurati cǎ sendmail nu acceptǎ comenzi de tip “debug”, verificare care poate fi fǎcutǎ cu urmǎtoarele comenzi: % telnet localhost 25 220 yourhost Sendmail 5.61 ready at 9 Mar 90 10:57:36 PST debug 500 Command unrecognized quit % In cazul in care sendmail rǎspunde la comanda debug cu “200 debug set”, atunci sunteti vulnerabili la un posibil atac si trebuie sa vǎ procurati o versiune mai nouǎ de sendmail. Urmand aceste proceduri, puteti fi linistit, intrucat sistemul este sigur din punct de vedere al unor posibilitǎti de penetrare neautorizatǎ prin e-mail. Insǎ continutul postei electronice, confidentialitatea si autenticitatea mesajelor primite sau transmise nu sunt asigurate. Se considerǎ cǎ posta electronicǎ este un mediu deschis, ceva similar cǎrtilor postale, a cǎror confidentialitate este deosebit de precarǎ. De exemplu, avocatii si clientii lor folosesc zilnic posta electronicǎ, dar au realizat cǎ mesajele schimbate prin retea pot fi citite de cǎtre persoane strǎine. Si chiar dacǎ intuiesc vulnerabilitatea postei, comoditatea si credinta cǎ numǎrul mare de mesaje care circulǎ in Internet face improbabilǎ interceptarea corespondentei, conduc la folosirea fǎrǎ precautie a e-mail-ului intre avocati si clienti. Cei implicati trebuie sǎ retinǎ cǎ sentimentul de intimitate este fals; faptul cǎ posta electronicǎ este memoratǎ sub formǎ digitalǎ ea se preteazǎ unei analize la scarǎ foarte mare cu ajutorul unor programe speciale si ca urmare mijloacele de selectare a unei anumite corespondente care intereseazǎ sunt mult mai eficiente decat in posta traditionalǎ. Nu lipsit de semnificatie este si faptul cǎ delictele de interceptare a comunicatiilor intre calculatoare sunt mai greu de dovedit si multe legislatii nationale prezintǎ imperfectiuni in incadrarea si pedepsirea acestui gen de delicte. Ca urmare, trebuie respectatǎ urmǎtoarea regulǎ fundamentalǎ in folosirea e-mail-ului: ori se foloseste criptarea pentru asigurarea confidentialitǎtii si autenticitǎtii mesajelor, ori se tine cont cǎ prin e-mail nu trebuie transmis nimic ce nu se doreste a se afla despre familie, adversari, concurenti, clienti etc. Una din preocupǎrile grupurilor de specialisti este imbunǎtǎtirea serviciilor de e-mail sub aspectul securitǎtii, solutia constand in utilizarea criptǎrii. Acest lucru plaseazǎ responsabilitatea confidentialitǎtii comunicatiilor in mana celor care corespondeazǎ, in particular, in sarcina avocatului si a clientului. Asa cum s-a vǎzut, problema complicatǎ in stabilirea unui sistem criptografic intre doi parteneri nu o reprezintǎ obtinerea unui program adecvat de cifrare ci stabilirea si transmiterea cheilor, care trebuie sǎ se facǎ prin alte mijloace de comunicatie sigure. Dar criptografia cu chei publice a inlǎturat aceastǎ problemǎ complexǎ, deoarece cheile de criptare pot fi fǎcute publice. Fiecare persoanǎ isi face cunoscutǎ, intr-un fisier public cheia sa publicǎ, necesarǎ oricǎrui eventual corespondent sǎ-i cripteze mesajele. Cu ajutorul unei chei pereche secretǎ, numai destinatarul este cel care poate decripta scrisorile care ii sunt adresate. Ca urmare, o solutie pentru asigurarea confidentialitǎtii mesajelor pe Internet ar fi procurarea unui soft adecvat protectiei criptografice a scrisorilor schimbate prin Internet. Pentru asigurarea securatǎtii postei electronice, specialistii recomandǎ standardul PEM si programul PGP, dar foarte folosit este si standardul MOSS, in multe privinte foarte asemǎnǎtor cu PEM.

Securitatea in email e-mail, semnatura digitala

De-a lungul evolutiei sale, Internetul a trecut prin mai multe etape. La inceput, a fost o retea militarǎ, creata de US DoD (Department of Defence - Ministerul Apararii Statelor Unite). Ideea de la care s-a pornit a fost aceea de a introduce un grad ridicat de redundanta, astfel incat distrugerea unei parti a retelei sa nu afecteze functionarea restului retelei. Perioada urmǎtoare a apartinut comunitatii stiintifice si academice. Oamenii de stiinta au folosit reteaua pentru a comunica intre ei, pentru a distribui informatii, pentru a face cunoscute rezultatele cercetǎrii. Etapa actuala este cea a utilizarii publice a Internetului, pe baze comerciale.

Dintre toate serviciile Internetului, posta (sau mesageria) electronica (e-mail in engleza, dar din ce in ce mai mult si in romana) este cea mai simpla si cea mai raspandita. Trebuie spus aici ca posta electronica nu este apanajul exclusiv al Internetului: exista retele locale sau de arie larga private care dispun de sisteme de mesagerie electronica. De asemenea, majoritatea BBS-urilor permit utilizatorilor proprii sa corespondeze intre ei. Din perspectiva utilizatorului, folosirea acestor sisteme este similara cu utilizarea sistemului e-mail din Internet, exceptand modul de formare a adreselor si, desigur, faptul ca in aceste sisteme nu se poate comunicǎ decat in cadrul organizatiei respective. Dar expansiunea Internetului este foarte rapida si majoritatea acestor sisteme sunt deja conectate la Reteaua Globala.

Cu siguranta multi dintre noi folosim cu dezinvoltura posta electronica. Exista insa multi care inca nu au avut posibilitatea, interesul sau poate curajul sa-i cunoasca avantajele. Cert este ca, in scurt timp, e-mail-ul va deveni un instrument indispensabil pentru oricine.

In multe privinte, functionarea postei electronice se aseamana cu serviciile postale obsnuite. Analogia este extrem de expresiva. In general, fiecare dintre noi suntem clientii unui anumit oficiu postal, de regula cel mai apropiat de locuinta. Fiecare dintre noi avem o cutie postala acasa si/sau o casuta postala la oficiul postal, identificate printr-o adresa. Oficiul postal deserveste o anumita zona, strict delimitata, deci un numar bine precizat de adrese.

In cazul postei electronice, rolul oficiului postal este jucat de un calculator (de regula o masina Unix sau Windows NT) care ruleaza un program numit (la modul generic) server de e-mail. Suntem clientii acestui server daca dispunem de un cont pe acest server. Aceasta implica faptul ca avem o adresa e-mail prin care putem fi identificati si un spatiu de stocare unde sunt memorate mesajele (mailbox - cutie postala).

Un oficiu postal are doua interfete: una spre clientii sai (corespunzatori adreselor care-i sunt arondate) si una spre ansamblul sistemului postal. Prima interfata implica distribuirea corespondentei sosite spre clientii oficiului si preluarea corespondentei acestora in vederea expedierii. A doua interfata o reprezinta relatia directa sau indirecta (prin intermediul altor oficii postale, oficii de triere etc.) cu celelalte oficii postale.

In mod analog, serverul de e-mail dispune de doua protocoale diferite, corespunzatoare acestor interfete. Astfel, comunicarea cu clientii se face, in marea majoritate a cazurilor, prin protocolul POP3 (Post Office Protocol 3), care asigura distribuirea mesajelor (acesta este termenul prin care ne referim la o scrisoare electronica) receptionate catre clientii proprii carora le sunt destinate si preluarea mesajelor expediate de acestia. Interfata cu alte servere de e-mail din Internet se face prin protocolul SMTP (Simple Mail Transfer Protocol), prin care serverul receptioneaza si expediaza corespondenta clientilor sai in si din Reteaua Globala.

De regula, utilizatorul are de-a face cu un singur server de e-mail (altfel spus: serverul POP3 si serverul SMTP ruleaza pe aceeasi masina). Este insa posibil ca expedierea sa se faca printr-un alt server SMTP. Analogia cu posta obisnuita este evidenta: nu suntem obligati sa trimitem scrisorile prin intermediul oficiului postal caruia ii suntem clienti. Le putem expedia de oriunde, dar le putem primi doar acasa.

In ceea ce priveste insǎ securitatea, posta electronicǎ nu oferǎ conditiile ideale. Mesajele pot fi interceptate, voit sau din eroare, de cǎtre persoane neautorizate sau de cǎtre administratorii sistemelor de calcul. In cele mai multe versiuni de sisteme, UNIX, derivate Berkeley, incluzand si pe cele de pe Sun, este folosit programul sendmail pentru a receptiona si trimite posta. Versiunile mai vechi de sendmail au unele deficiente privind securitatea, permitand penetrarea in sistem, obtinerea unor drepturi de acces si activarea unor programe sau scripturi in mod ilegal. O astfel de deficientǎ a fost folositǎ de cǎtre Viermele Internet.

Versiunea actualǎ a lui sendmail realizatǎ la Berkeley este, se pare, corectǎ. Dar aceste versiuni au cateva probleme de securitate care pot fi speculate de utilizatori mai rafinati. Existǎ cateva precautii administrative ce trebuie luate pentru a asigura securitatea postei electronice si anume stergerea alias-ului “decode” din fisierulaliases (etc/aliases sau /usr/bin/aliases), dacǎ s-au creat aliases ce permit mesajelor sǎ fie transmise direct la programe, trebuie sǎ ne asigurǎm cǎ aceasta nu este o cale pentru a obtine comenzi Shell pe care, in mod normal, nu are dreptul sǎ le execute, apoi trebuie sǎ verficat dacǎ parola “wizard” este dezactivatǎ in fisierul de configurare sendmail.cf si nu in ultimul rand trebuie sǎ vǎ asigurati cǎ sendmail nu acceptǎ comenzi de tip “debug”, verificare care poate fi fǎcutǎ cu urmǎtoarele comenzi:

% telnet localhost 25

220 yourhost Sendmail 5.61 ready at 9 Mar 90 10:57:36 PST

debug

500 Command unrecognized

quit

%

In cazul in care sendmail rǎspunde la comanda debug cu “200 debug set”, atunci sunteti vulnerabili la un posibil atac si trebuie sa vǎ procurati o versiune mai nouǎ de sendmail. Urmand aceste proceduri, puteti fi linistit, intrucat sistemul este sigur din punct de vedere al unor posibilitǎti de penetrare neautorizatǎ prin e-mail. Insǎ continutul postei electronice, confidentialitatea si autenticitatea mesajelor primite sau transmise nu sunt asigurate.

Se considerǎ cǎ posta electronicǎ este un mediu deschis, ceva similar cǎrtilor postale, a cǎror confidentialitate este deosebit de precarǎ. De exemplu, avocatii si clientii lor folosesc zilnic posta electronicǎ, dar au realizat cǎ mesajele schimbate prin retea pot fi citite de cǎtre persoane strǎine. Si chiar dacǎ intuiesc vulnerabilitatea postei, comoditatea si credinta cǎ numǎrul mare de mesaje care circulǎ in Internet face improbabilǎ interceptarea corespondentei, conduc la folosirea fǎrǎ precautie a e-mail-ului intre avocati si clienti. Cei implicati trebuie sǎ retinǎ cǎ sentimentul de intimitate este fals; faptul cǎ posta electronicǎ este memoratǎ sub formǎ digitalǎ ea se preteazǎ unei analize la scarǎ foarte mare cu ajutorul unor programe speciale si ca urmare mijloacele de selectare a unei anumite corespondente care intereseazǎ sunt mult mai eficiente decat in posta traditionalǎ.

Nu lipsit de semnificatie este si faptul cǎ delictele de interceptare a comunicatiilor intre calculatoare sunt mai greu de dovedit si multe legislatii nationale prezintǎ imperfectiuni in incadrarea si pedepsirea acestui gen de delicte. Ca urmare, trebuie respectatǎ urmǎtoarea regulǎ fundamentalǎ in folosirea e-mail-ului: ori se foloseste criptarea pentru asigurarea confidentialitǎtii si autenticitǎtii mesajelor, ori se tine cont cǎ prin e-mail nu trebuie transmis nimic ce nu se doreste a se afla despre familie, adversari, concurenti, clienti etc.

Una din preocupǎrile grupurilor de specialisti este imbunǎtǎtirea serviciilor de e-mail sub aspectul securitǎtii, solutia constand in utilizarea criptǎrii. Acest lucru plaseazǎ responsabilitatea confidentialitǎtii comunicatiilor in mana celor care corespondeazǎ, in particular, in sarcina avocatului si a clientului. Asa cum s-a vǎzut, problema complicatǎ in stabilirea unui sistem criptografic intre doi parteneri nu o reprezintǎ obtinerea unui program adecvat de cifrare ci stabilirea si transmiterea cheilor, care trebuie sǎ se facǎ prin alte mijloace de comunicatie sigure. Dar criptografia cu chei publice a inlǎturat aceastǎ problemǎ complexǎ, deoarece cheile de criptare pot fi fǎcute publice. Fiecare persoanǎ isi face cunoscutǎ, intr-un fisier public cheia sa publicǎ, necesarǎ oricǎrui eventual corespondent sǎ-i cripteze mesajele. Cu ajutorul unei chei pereche secretǎ, numai destinatarul este cel care poate decripta scrisorile care ii sunt adresate.

Ca urmare, o solutie pentru asigurarea confidentialitǎtii mesajelor pe Internet ar fi procurarea unui soft adecvat protectiei criptografice a scrisorilor schimbate prin Internet. Pentru asigurarea securatǎtii postei electronice, specialistii recomandǎ standardul PEM si programul PGP, dar foarte folosit este si standardul MOSS, in multe privinte foarte asemǎnǎtor cu PEM.     http://www.referatele.com

Copie de rezervă

Copiere de rezervă și restaurare: întrebări frecvente

Iată câteva răspunsuri la unele întrebări comune despre copierea de rezervă și restaurarea fișierelor.

Ce este copia de rezervă a unui fișier?

Copia de rezervă a unui fișier este o copie a unui fișier care se stochează într-o amplasare separată de original. Pot exista mai multe copii de rezervă ale unui fișier, dacă urmăriți modificările fișierului respectiv.

De ce trebuie să fac copii de rezervă ale fișierelor?

Copierea de rezervă a fișierelor ajută la protejarea față de modificarea sau ștergerea lor permanentă accidentală, față de atacul unui vierme sau virus, sau în cazul unei erori software sau defecțiuni hardware. Dacă unul dintre aceste lucruri se întâmplă, iar fișierele au copii de rezervă, aveți posibilitatea să le restaurați cu ușurință. Pentru a face copii de rezervă ale fișierelor, consultați Copierea de rezervă a fișierelor.

Căror fișiere trebuie să le fac copii de rezervă?

Ar trebui să faceți copii de rezervă tuturor fișierelor dificil sau imposibil de înlocuit și să faceți regulat copii de rezervă pentru fișierele pe care le modificați frecvent. Imaginile, fișierele video, muzica și înregistrările financiare sunt exemple de fișiere cărora ar trebui să le faceți copii de rezervă.

Nu trebuie să faceți copii de rezervă programelor, deoarece se pot utiliza discurile originale ale produsului pentru a le reinstala, iar programele de regulă ocupă mult spațiu pe disc.

Cât de des trebuie să fac copii de rezervă ale fișierelor?

Aceasta depinde de numărul de fișiere pe care le creați și de frecvența cu care le creați. În cazul în care creați fișiere noi în fiecare zi, este recomandat să faceți copii de rezervă săptămânal sau chiar zilnic. În cazul în care, ocazional, creați multe fișiere (de exemplu, dacă salvați mai multe fotografii digitale de la o zi aniversară sau o ceremonie de absolvire), faceți-le copii de rezervă imediat. Cel mai bine este să programați copieri de rezervă regulate, automate, astfel încât nici să nu vă mai gândiți la ele. Se poate opta pentru copierea de rezervă zilnică, săptămânală sau lunară. Între copierile de rezervă automate, se pot face și copieri manuale.

Notă

Posibilitatea de a configura copieri de rezervă automate nu este inclusă înWindows Vista Home Basic; însă, Windows vă va aminti periodic să faceți copii de rezervă ale fișierelor.

Ce tipuri de fișiere nu se includ în copia de rezervă?

Expertul Copiere de rezervă fișiere face copie de rezervă pentru majoritatea tipurilor obișnuite de fișiere. Următoarele fișiere nu se includ:

• Fișierele care au fost criptate utilizând sistemul de criptare al fișierelor (EFS)
  

  Notă

  EFS nu este inclus în Windows Vista Starter, Windows Vista Home Basic și Windows Vista Home Premium.
• Fișierele de sistem (fișierele de care are nevoie Windows pentru a se executa)
• Fișierele program
• Fișierele stocate pe hard diskuri formatate cu sistem de fișiere FAT.
• Poșta electronică de tip Web care nu este stocată pe hard diskul computerului
• Fișierele care sunt în Coșul de reciclare
• Fișierele temporare
• Setările pentru profilul de utilizator

Cât spațiu de stocare este necesar pentru copierea de rezervă a fișierelor?

Aceasta depinde de dimensiunea fișierelor cărora li se fac copiile de rezervă. Windowsține evidența fișierelor pe care le-ați adăugat sau le-ați modificat de la ultima copiere de rezervă, astfel încât trebuie numai să se actualizeze copia de rezervă existentă, ceea ce economisește spațiul pe disc.

De ce nu văd în expertul Copiere de rezervă fișiere locația în care doresc să creez o copie de rezervă?

Când alegeți o amplasare de salvare a copiilor de rezervă, expertul caută în computer și afișează o listă a tuturor amplasărilor care se pot utiliza. Dacă amplasarea utilizată nu apare în listă, cauza poate fi una dintre următoarele probleme:

• Amplasarea este o unitate de casetă. Nu se pot salva copii de rezervă pe benzi magnetice.
• Locația este discul pentru care încercați să faceți copie de rezervă. Nu se poate face copia de rezervă a unui disc pe el însuși. De exemplu, conținutului unității E nu i se poate efectua o copie de rezervă pe unitatea E.
• Amplasarea este o unitate CD-ROM. Nu se poate utiliza o unitate CD-ROM pentru a face copii de rezervă; trebuie să utilizați un inscriptor de CD-uri, cunoscut și caCD-R sau unitate CD-RW.
• Locația este un hard disk extern sau un CD sau DVD-writer extern care nu este conectat la computer. Conectați hard disk-ul sau CD/DVD-writerul la computer, apoi faceți clic pe Reîmprospătare în lista de locații. Expertul va căuta din nou dispozitivul conectat pe computer.
• Amplasarea este o unitate flash pentru USB. Nu se pot salva copii de rezervă pe o unitate flash.
• Locație nu este formatată ca NTFS, FAT sau UDF (Format disk universal, numit și Sistem de fișiere live). Copiile de rezervă pot fi salvate numai pe discuri formatate cu sistemele de fișiere NTFS, FAT sau UDF. Pentru mai multe informații, consultațiCompararea sistemelor de fișiere NTFS și FAT.
• Amplasarea este fie discul de sistem (discul pe care este instalat Windows, denumit și unitatea C) sau un disc de încărcare (discul pe care Windows îl utilizează pentru a porni computerul, denumit și disc de pornire).

Pot face copii de rezervă pe un CD sau DVD dacă nu sunt prezent pentru a introduce discurile?

Nu, în afara cazului în care copia de rezervă încape pe un singur disc, iar discul se află în computer atunci când începe copierea de rezervă. Altfel, programați copierea de rezervă în orele în care sunteți disponibil pentru a introduce discurile. Windows vă va anunța ulterior dacă nu s-a finalizat copierea de rezervă; atunci, introduceți un disc pentru a continua copierea de rezervă.

Ce se poate face dacă se umplu discurile în timpul copierii de rezervă?

Dacă, în timpul copierii de rezervă, discurile se umplu, se poate termina operațiunea mai târziu.

Pot continua să lucrez la computer în timp ce se fac copierile de rezervă ale fișierelor?

Da Se face copia de rezervă a ultimei versiuni salvate a fiecărui fișier, astfel încât orice fișier care se modifică în timpul copierii de rezervă va trebui să fie copiat la următoarea copiere de rezervă. Se poate programa copierea de rezervă în timpul nopții sau când nu lucrați la fișiere. În timpul desfășurării copierii de rezervă, se pot citi mesajele de poștă electronică sau se poate naviga în Internet.

Pot restaura fișierele dacă am pierdut toate discurile de copii de rezervă?

Nu se pot obține copii ale fișierelor care sunt pe un disc pierdut. Însă, se pot restaura fișiere de pe discuri cu copii de rezervă anterioare sau ulterioare celor de pe discurile care lipsesc. Dacă nu știți exact ce se afla pe discul care lipsește, vedeți lista fișierelor cărora li s-a făcut copie de rezervă. Dacă executați Windows Vista Business,Windows Vista Enterprise sau Windows Vista Ultimate, utilizați copiile imediate pentru a recupera versiunile anterioare ale fișierelor direct de pe hard disk, nu dintr-o copie de rezervă.

Pentru a vedea o listă cu fișierele copiate de rezervă

1. Deschideți Centru Copiere de rezervă și restaurare făcând clic pe butonul Start, pe Panou de control, pe Sistem și întreținere, apoi pe Centru Copiere de rezervă și restaurare.
2. Faceți clic pe Restaurare fișiere.
   Aveți posibilitatea să răsfoiți sau să căutați în conținutul copiei de rezervă.

Care este diferența dintre copierea de rezervă a fișierelor cu expertul Copiere de rezervă fișiere și copierea făcută de mine?

Când inscripționați o copie a fișierelor pe un CD sau DVD sau salvați o copie pe un hard disk extern, de fiecare dată când doriți să faceți o copie de rezervă, trebuie să selectați manual fiecare fișier și folder pentru copierea de rezervă. De asemenea, trebuie să vă amintiți să faceți regulat copii de rezervă pentru fișierele și folderele noi sau modificate. Aceasta este o activitate plictisitoare și care poate consuma mult timp. Când utilizați expertul Copiere de rezervă fișiere, Windows ține evidența fișierelor și folderelor noi și modificate. Apoi, când faceți o nouă copie de rezervă, se pot copia toate datele de pe computer sau numai fișierelor care s-au modificat de la ultima copiere de rezervă. Dacă veți configura copierile de rezervă automate, Windows va face regulat copii de rezervă ale fișierelor și folderelor, astfel încât nu trebuie să vă amintiți că trebuie făcute.

Copierea de rezervă automată se va executa dacă este închis computerul?

Nu. Dacă este închis computerul la momentul programat pentru copierea de rezervă, copierea de rezervă nu se va executa. Totuși, când deschideți computerul, veți avea posibilitatea să faceți copiile de rezervă ale fișierelor și să reluați programul normal de copiere de rezervă.

Cum să șterg o copie de rezervă creată cu expertul Copiere de rezervă fișiere?

Dacă ați salvat copiile de rezervă pe CD-uri sau DVD-uri, renunțați la discurile care conțin copii de rezervă mai vechi, dar asigurați-vă că păstrați cele mai recente copii de rezervă ale fișierelor. Dacă ați salvat copiile de rezervă pe un hard disk intern sau extern, ștergeți o copie de rezervă urmând acești pași:

1. Deschideți amplasarea unde este salvată copia de rezervă.
   De exemplu, dacă ați făcut copia de rezervă a fișierelor pe un hard disk extern etichetat cu „E”, conectați hard diskul extern la computer, apoi deschideți unitatea E.
2. Faceți clic cu butonul din dreapta pe folderul care conține copia de rezervă pe care doriți să o ștergeți, apoi faceți clic pe Ștergere.
   

   Note

   • Copiile de rezervă se salvează în acest format: <amplasare copie de rezervă>\<nume computer>\Backup Set <an-lună-zi> <oră>. De exemplu, dacă numele computerului este Computer, amplasarea copiei de rezervă este E și ați făcut copia de rezervă pe 2 aprilie 2006 la 16:32:00, copia de rezervă se va afla în E:\Computer\Backup Set 2006-02-04 163200. Faceți clic cu butonul din dreapta pe folderul numit Backup Set 2006-02-04 163200 pentru a șterge acea copie de rezervă.
   • Când faceți o copie de rezervă completă, se creează un folder copie de rezervă, creat și etichetat cu data respectivă. Pe măsură ce adăugați actualizări, data rămâne aceeași, dar copia de rezerv nu este inactuală. La următoarea copiere de rezervă completă, se creează un folder nou copie de rezervă, creat și etichetat cu data respectivă, iar actualizările se adaugă acestui nou folder. Nu ștergeți folderul copie de rezervă curent.

Restaurarea fișierelor dintr-o copie de rezervă

Versiunile cu copii de rezervă ale fișierelor pierdute, deteriorate sau modificate accidental se pot restaura. De asemenea, se pot restaura fișiere individuale, grupuri de fișiere sau toate fișierele care au copii de rezervă.

1. Deschideți Copiere de rezervă și restaurare făcând clic pe butonul Start, pePanou de control, pe Sistem și întreținere, apoi pe Copiere de rezervă și restaurare.
2. Alegeți una dintre următoarele variante:
   • Pentru a restaura fișierele, faceți clic pe Restaurare fișiere.
   • Pentru a restaura fișierele tuturor utilizatorilor, faceți clic pe Se restaurează fișierele tuturor utilizatorilor.  Dacă vi se solicită o parolă de administrator sau o confirmare, tastați parola sau furnizați confirmarea.
3. Alegeți una dintre următoarele variante:
   • Pentru a răsfoi conținutul copiei de rezervă, faceți clic pe Răsfoire după fișieresau Răsfoire după foldere.
     Când răsfoiți după foldere, nu va fi posibil să vedeți fișierele individuale dintr-un folder. Pentru a vedea fișierele individuale, folosiți opțiunea Răsfoire după fișiere.
   • Pentru a căuta în conținutul copiei de rezervă, faceți clic pe Căutare, tastați numele unui fișier, complet sau parțial, apoi faceți clic pe Căutare.

Sfaturi

• În cazul în care căutați fișiere sau foldere asociate unui anumit cont de utilizator, aveți posibilitatea să îmbunătățiți rezultatele căutării, tastând locația fișierului sau a folderului în caseta Căutare. De exemplu, pentru a căuta toate fișierele JPG cărora li s-a efectuat o copie de rezervă, tastați JPG în caseta Căutare. Pentru a căuta numai fișierele JPG asociate utilizatorului Ioan, tastați C:\Users\Ioan\JPG în casetaCăutare.
• Se pot utiliza metacaractere cum ar fi *.jpg pentru a căuta toate fișierele JPG care au copii de rezervă.

Pentru a restaura o copie de rezervă realizată pe alt computer

Se pot restaura fișiere dintr-o copie de rezervă care a fost creată pe alt computer care execută Windows Vista sau Windows 7.

1. Deschideți Copiere de rezervă și restaurare făcând clic pe butonul Start, pePanou de control, pe Sistem și întreținere, apoi pe Copiere de rezervă și restaurare.
2. Faceți clic pe Selectați o altă copie de rezervă din care să restaurați fișiere, apoi urmați pașii din expert.‌  Dacă vi se solicită o parolă de administrator sau o confirmare, tastați parola sau furnizați confirmarea.

Pentru a găsi fișierele restaurate dintr-o copie de rezervă făcută pe alt computer

Dacă restaurați fișiere dintr-o copie de rezervă care a fost făcută pe alt computer, fișierele vor fi restaurate într-un folder, cu numele de utilizator care a fost utilizat pentru a crea copia de rezervă. Dacă numele de utilizator sunt diferite, va fi necesar să vă deplasați la folderul unde sunt restaurate fișierele. De exemplu, dacă numele de utilizator eraMonica pe computerul pe care a fost făcută copia de rezervă, dar pe computerul unde restaurați copia de rezervă numele de utilizator este MonicaE, fișierele restaurate vor fi salvate într-un folder etichetat Monica. Găsiți fișierele restaurate urmând acești pași:

1. Deschideți Computer făcând clic pe butonul Start, apoi pe Computer.
2. Faceți dublu clic pe pictograma unității unde sunt salvate fișierele, de exemplu C:\.
3. Faceți dublu clic pe folderul Utilizatori.
   Veți vedea un folder pentru fiecare cont de utilizator.
4. Faceți dublu clic pe folderul cu numele de utilizator care a fost utilizat la crearea copiei de rezervă.
   Fișierele restaurate vor fi în diversele foldere, în funcție de locul unde au fost inițial amplasate.

Pentru a restaura fișierele dintr-o copie de rezervă de fișier după restaurarea computerului dintr-o copie de rezervă a imaginii de sistem

După ce restaurați computerul dintr-o copie de rezervă a imaginii de sistem, pot exista versiuni mai noi ale unora dintre fișiere într-o copie de rezervă de fișier pe care doriți să o restaurați. Pentru că ați întors computerul la starea la care s-a aflat în momentul în care a fost creată copia de rezervă a imaginii de sistem, Copiere de rezervă Windows nu va afișa nicio copie de rezervă de fișier în expertul Restaurare fișiere care a fost creat după crearea copiei de rezervă a imaginii de sistem. Pentru a restaura fișierele dintr-o copie de rezervă de fișier care a fost creată după ce s-a creat copia de rezervă a imaginii de sistem, urmați acești pași:

1. Deschideți Copiere de rezervă și restaurare făcând clic pe butonul Start, pePanou de control, pe Sistem și întreținere, apoi pe Copiere de rezervă și restaurare.
2. Faceți clic pe Selectați o altă copie de rezervă din care să restaurați fișiere. Dacă vi se solicită o parolă de administrator sau o confirmare, tastați parola sau furnizați confirmarea.
3. În Perioadă copiere de rezervă, selectați intervalul de timp al copiei de rezervă care conține fișierele pe care doriți să le restaurați, apoi urmați pașii din expert.

Metode de copiere de rezervă a fișierelor

Fișierele se pot pierde accidental prin ștergere sau înlocuire, din cauza unui atac cu un virus sau vierme, a unei erori de software sau defecțiuni hardware sau a unei defecțiuni majore a hard diskului. Pentru a proteja fișierele, creați o copie de rezervă: un set de copii ale fișierelor, stocat într-o locație diferită de cea a fișierelor inițiale. Windows furnizează instrumente pentru copierea de rezervă a fișierelor, a programelor și a setărilor de sistem.

Tipuri de copii de rezervă

Trebuie să faceți copii de rezervă ale fișierelor personale, programelor și setărilor de sistem. De asemenea, ar trebui să creați puncte de restaurare, astfel încât să aveți posibilitatea să restaurați computerul la o stare anterioară, când este necesar. Tabelul de mai jos descrie aceste opțiuni.

Pentru a copia de rezervă

Se utilizează   Când se utilizează

Fișiere personale cum ar fi imagini, muzică și documente

Expertul Copiere de rezervă fișiere

Ar trebui să faceți cu regularitate copii de rezervă ale fișierelor create și modificate. Este, de asemenea, o idee bună să faceți copia de rezervă a fișierelor înainte de a face modificări de sistem, cum ar fi adăugarea unui nou hardware, actualizarea driverelor, editarea în registry sau modificări majore în Windows, cum ar fi instalarea unui service pack. Pentru mai multe informații despre copierea de rezervă a fișierelor, vedeți Copierea de rezervă a fișierelor.

Expertul Copiere de rezervă este inclus în Windows VistaHome Basic, Windows Vista Home Premium, Windows VistaBusiness, Windows Vista Enterprise şi Windows VistaUltimate.

Întreg computerul

Copiere de rezervă completă PCWindows

Când configurați pentru prima dată computerul, trebuie să creați o imagine copie de rezervă completă a sistemuluiWindows, ca și cum ați realiza un instantaneu al programelor, al setărilor de sistem și al fișierelor din computer. Aveți posibilitatea să utilizați această copie de rezervă dacă se întâmplă vreodată să nu mai funcționeze computerul. Cu toate că acest tip de copie de rezervă include fișierele personale, se recomandă să faceți copii de rezervă fișierelor în mod regulat, utilizând expertul Copiere de rezervă fișiere. De asemenea, trebuie să actualizați imaginea copie de rezervă completă a PC-ului Windows la fiecare șase luni.

Copiere de rezervă și restaurare completă PC Windows este inclus în Windows Vista Business, Windows Vista Enterprise şi Windows Vista Ultimate.

Notă

Ar trebui să configurați puncte de restaurare regulate, astfel încât să se poată anula orice setare, precum actualizările de drivere, care pot provoca instabilitatea computerului. Pentru mai multe informații despre puncte de restaurare, consultați Restaurare sistem: întrebări frecvente.

Începutul paginii

Modalități de stocare a copiilor de rezervă

Copiile de rezervă ale fișierelor se pot face în oricare dintre următoarele tipuri de stocare:

·         Hard diskuri (interne sau externe)

·         Alte discuri amovibile

·         DVD-uri și CD-uri inscriptibile

·         Locații de rețea

Primele trei opțiuni sunt desemnate deseori prin numele de media. De asemenea, se poate utiliza un serviciu de stocare a fișierelor din Internet. Pentru a decide ce opțiuni să utilizați, comparați comoditatea, prețul și simplitatea utilizării, și aveți în vedere cantitatea și dimensiunea fișierelor pentru care faceți copii de rezervă.

Păstrați copiile de rezervă într-un loc sigur

Păstrați întotdeauna suporturile de stocare amovibile utilizate pentru copierea de rezervă (cum ar fi hard diskuri externe, DVD-uri sau CD-uri) într-un loc sigur pentru a împiedica accesul persoanelor neautorizate la fișiere.

Dispozitive de stocare

Hard diskuri interne Instalați (sau să vă instaleze cineva) un al doilea hard disk intern în computer și utilizați-l pentru a face copii de rezervă ale fișierelor. Hard diskurile sunt relativ ieftine și nu sunt afectate dacă aveți o problemă cu sistemul de operare. Se poate instala hard diskul și în alt computer, dacă vă cumpărați un computer nou și doriți să utilizați încă hard diskul pentru copii de rezervă.

Notă

Nu faceți niciodată copii de rezervă ale fișierelor într-o amplasare pe același hard disk pe care este instalat Windows, deoarece în cazul în care pe computer pătrunde un virus sau apare o eroare de software, poate fi necesară reformatarea discului și reinstalarea Windows pentru a rezolva problema.

Hard diskuri externe. Dacă există un port USB pe computer, atașați un hard disk extern și faceți copii de rezervă ale fișierelor pe discul extern. Asigurați-vă că ați cumpărat un hard disk extern care are suficient spațiu pentru copiile de rezervă (200 GO este o alegere bună). Pentru o protecție maximă, păstrați hard diskul extern într-o amplasare protejată de incendii, separată de computer.

Discuri inscriptibile

Fișierele se pot salva, de asemenea, pe DVD-uri sau CD-uri. Asigurați-vă că discurile sunt inscriptibile, ceea ce înseamnă că se poate adăuga, modifica sau șterge conținutul. Dacă decideți să utilizați această metodă și aveți multe fișiere de copiat, asigurați-vă că aveți suficiente discuri pentru a termina copierea. Expertul Copiere de rezervă fișiere vă indică spațiul necesar de fiecare dată când efectuați o copiere de rezervă și vă recomandă tipul de suport de utilizat. Dacă etichetați discurile cu data și ora copierii de rezervă, ele vor fi mai ușor de găsit ulterior. Pentru o protecție maximă, păstrați discurile într-o amplasare protejată de incendii, separată de computer.

Locații de rețea

În cazul în care computerul se află într-o rețea, copierea de rezervă se poate efectua într-o locație din rețea. Asigurați-vă că aveți permisiunile corecte pentru rețea și că ceilalți utilizatori nu pot accesa copia de rezervă.